Natura de aproape – Lupul Sălbatic

Lupul, Canis Lupus, face parte din familia Canidae împreună cu vulpea, câinele şi şacalul. Deşi nu este un animal foarte puternic, s-a impus din cele mai vechi timpuri, fiind venerat ca simbol de către daci, romani sau alte popoare antice, fiind elementul principal al legendei lupoaicei, Romulus şi Remus.

Animal robust, lung de până la 1.5 m şi o coadă ce poate atinge un metru, lupul are o greutate variabilă, între 30 – 50 kg. Blana sa este de culoare brun-cenuşie dar poate conţine diverse variaţii. De fapt aceasta conţine două tipuri de peri, unul foarte des, formând stratul inferior, de lângă piele, de culoare gălbui-cenuşie, iar al doilea, cel superior mai este numit şi spic, având vârful negru.

Lupul năpârleşte în general toamna, având astfel vara culoarea mai închisă, iar iarna mai deschisă. Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perniţele degetelor şi având unghii neretractile.

Acesta are alimentaţia şi dentiţia unui animal carnivor, deşi la nevoie poate fi omnivor, supravieţuind cu fructe sau alte vegetale, în cazuri extreme consumând şi scoarţă de copac. Acesta este un bun vânător, însă şi folosito ca necrofag, fiind foarte important în păstrarea echilibrului natural. În zonele în care lupii au fost exterminaţi, a apărut o prăbuşire a echilibrului ecologic. Acest lucru a determinat multe ţări care l-au exterminat să îl introducă înapoi. Mâncând orice fel de vietate, de la broaşte, larve, iepuri sau alte animale mici, el esste un pericol şi pentru animalele mai mari precum mistreţi, cerbi, măgari sau chair urşi.

Sezonul de împerechere este în perioada lunilor februarie – martie, după care alături de lupoaică cresc puii. Gestaţia durează 62-63 zile iar lupoaica fată 4, 5 sau 6 pui ce urmează a fi alăptaţi 6 săptămâni.  După ce cresc, aceştia se adună în haite, în special în iernile grele, pentru a înfrunta mai uşor sezonul şi pentru a găsi hrană.

Performanţele fizice ale lupilor sunt foarte impresionante. Ei parcurg 100 km într-o singură noapte în căutarea hranei, depăşind viteza de 60 km pe oră. Simţurile sale sunt deosebite, având un miros foarte fin, iar un auz şi văz perfect ce îl ajută să vâneze atât ziua cât şi noaptea,  timpul său preferat de vânătoare.

Este foarte rezistent la durere cu un curaj foarte mare în luptă, în încăierările cu alte animale, dând dovadă de p inteligenţă deosebită ce se bazează pe diferite tactici şi strategii de învăluire pe flancuri a prăzii şi mânarea ei către o zonă închisă.

Fiind atât de agili, acesta are nevoie de un teritoriu de 2400 – 2500 hectare, de 10 ori mai mult decât un urs.

În culturile oamenilor, laponii consideră că ursul are puterea a 10 oameni şi mintea a unui singur iar lupul puterea unui om şi mintea a şapte oameni. La români există o tradiţie în ceea ce priveşte lupul, fiind privit astfel cu teamă şi admiraţie. În unele zone, cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecţia Sfântului Andrei, păstrându-se astfel tradiţiile dacice. Lupii bătrâni, deşi au cicatrici din lupte cu alţii mai tineri, niciunul nu a fost sfâşiat în luptă .

Sunt nenumărate legende despre oameni mâncaţi de lupi sau oameni lupi, însă nu se cunoaşte niciun caz concret. Deşi sunt înregistrate cazuri de urmărire şi schiţare a atacului asupra omului, niciodată nu a fost finalizat.

În România lupul se găseşte în mod natural doar  în Delta Dunării, fiind în perioada lui Ceauşescu vânat frenetic. În ciuda a tuturor legendelor şi poveştilor care impresionează la prima vedere, lupul este unul din cele mai inteligente animale de pe planetă, fiind de nelipsit pentru natură, pentru mediul ecologic şi pentru mediul animal.

.