O familie de păsări cântatoare ce îmbie atmosfera din parcuri şi păduri prin sunetele pe care le emit şi prin ,,ciocănitul” copacilor, sunt o privelişte plăcută ce atrag atenţia trecătorilor.

Acesta pasăre, ţicleanul, sau scorţarul cum mai este numit, face parte din ordinul Passeriformes, o familie ce cuprinde aproximativ 50 de specii diferite răspândite pe întreg pământul, din America şi Europa până în Asia,  excepţie făcând reguinile tropicale sau subtropicale.

Sittidae (scorţarii) sunt păsări ce se aseamănă cu piţigoii, desebindu-se de aceştia prin mici particularităţi fizice. Au picioare mai puternice cu gheare ascuţite adaptate la căţăratul pe trunchiurile copacilor, pe arbori sau pe stânci şi ziduri în a căror suprafaţă nu există denivelări evidente. Astfel, pot să se deplaseze uşor, fiind capabile de mişcpri orizontale, verticale sau de rotaţie in jurul propriei axe.

Ţiclenii au cuiburile în scorburi, intrarea în scorbură fiind obstruată sau micşorată cu lut. Este de remarcat faptul că la această specie de păsări nu există diformism sexual, atât masculul cât şi femela neputând fi deosebiţi uşor cu ochiul liber.

Hrana lor este diversificată, aceasta constând din insecte, păianjeni, frunzele unor arbori sau seminţe. Găsindu-se uşor în orice anotimp, aceste păsări nu migrează pe timpul iernii spre ţările calde, putând fi întâlnite pe toata perioada anului.

În România se găsesc două specii,

• ●  Scorţarul (Sitta europaa)
• ●  Fluturaşul de stâncă (Tichdroma muraria)

Cea mai des înâlnită fiind Scorţarul, cu o mărime de aproximativ 15 centimetri şi cu un penaj în nuanţe de gri şi portocaliu.

Popularity: 2% [?]