Handball: HC Odorhei vs Romcri Braşov

Astăzi, 17 Februarie 2010 a avut loc meciul de handball din cadrul campionatului naţional de handball, retur, dintre SzKc şi Braşov. Meciul a fost unul destul de liniştit. Începutul meciului a clasat echipele la acelaşi nivel, ulterior Odorheiul marcând gol după gol pentru a face diferenţa.

Meciul nu a fost unul foarte spectaculos, însă ambele echipe au luptat pentru victorie iar echipa gazdă a învins la o diferenţă de 5 goluri.

Grila informativă a meciului:

00:31 – Odorhei deschide scorul

Min. 4 – Scorul este de 2-2

Min. 9 – Szkc se distanţează, 5-4

Min. 12 – Braşovul marchează

Min. 20 – Scorul rămâne strâns

Min. 29 – Echipa gazdă marchează ultimul gol al primei reprize, 16 – 9

Repriza secundă:

Min. 32 – Braşovul înscrie

Min. 37 – Diferenţa se măreşte, 19 – 14

Min. 45 – Oaspeţii marchează pentru scorul de 25- 18

Min. 49 – Szkc rămâne în frunte

Min. 53 – Braşovenii au o tentativă de a reduce din diferenţă, 30 – 23

Min. 58 – Braşov marchează pentru scorul de 31 – 27

Scorul final al meciului, 32 -27 pentru HC Odorhei.

7 comentarii

Handbal

Natura de aproape: Piţigoii

Păsări cântătoare din familia Fringillidae, Piţigoii se găsesc des în parcurile şi pădurile din majoritatea oraşelor din Europa, fiind o încântare a vederii şi a auzului.  Mulţi consideră piţigoi şi alte păsări din familia Estrildidae, Cardinalidae sau Ploceidae, Acestea cuprinzând aproximativ 40 genuri din care au dispărut 4, respectiv 200 de specii din care 14 au dispărut.

Păsări de mărime medie sau mică, cu lungimea cuprinsă între 9 şi 26 cm, au un cioc puternic, pe secţiune rotund, însă bine dezvoltat la botgros. La unele genuri, ciocul apare la vârf încrucişat.  Caracteristica piţigoilor este penajul diferit de al celorlalte păsări, predominând culoarea cenuşiu-dungat pe aripi. Coloraţi mai intens sunt masculii, aceast tip de penaj fiind mai des întâlnit la tropice, în familia de păsări Euphoniinae.

Aceştia se hrănesc în special cu seminţe, fructe şi muguri ale plantelor. Botgrosul poate sparge sâmburi de cireşe, având un cioc solid, bine dezvoltat. Loxia are ciocul încrucişat la vârf, putând să scoată astfel seminţele din conurile brazilor. Puii acestora, în perioada clocitului sunt hrăniţi cu râme, insecte sau păianjeni. Majoritatea piţigoiilor sunt păsări sedentare, iarna unele specii nordice precum cele din Scandinavia sau Asia de Nord  migrând spre sud.

În iarna anilor 1946 şi 1951 a avut loc un fenomen deosebit, o migraţie abundentă a piţigoilor din Europa plecând în Elveţia,  aproximativ 100 milioane de păsări, datorită hranei abundente de seminţe din pădurile de fagi. Zborul acestora este în bolte, salturi, neavând un zbor lin şi cursiv precum al altor păsări.

Piţigoiul trăieşte aproximativ 1-2 ani, excepţie făcând cazuri rare în care s-au semnalat piţigoi la vârsta de 15 ani. Zona de răspândire a acestora diferă, de la pădurile de foioase şi conifere, până la luminişuri, parcuri, zone cultivate, grădini, savane, sau tundră. Acestea se găsesc pe toate continentele, fiind răspândite pe numeroasele insule din mările şi oceanele lumii. Majoritatea piţigoilor, ca. 70 de specii se află în Asia, în Europa trăind aproximativ 20 specii, în Africa 50 iar în cele două Americi sunt 60 de specii.

Femelele construiesc un cuib rotund din rămurele de arbori şi tufişuri, după care depun în acest cuib 3-5 ouă ce urmează a fi clocite două săptămâni. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi, ba cu seminţe şi fructe din guşă, ba cu insecte sau viermi, direct din cioc. Aceştia părăsesc cuibul la 11-28 zile de la venirea pe lume, femela clocind în general de ori pe an, excepţie făcând piţigoii din regiunile tropicale unde clocitul are loc de mai multe ori pe an.

Cu toate acestea, o problemă apare în faptul ca piţigoii sunt periclitaţi de dispariţie, însă până atunci aceştia vor popula parcurile şi zonele verzi din lumea întreagă, fiind o încântare pentru locuitori şi trecători.

5 comentarii

Natura de aproape , Păsari

Început de sfărşit

Fulgi de nea ce coboară încet pe pământ, aerul ce îngheaţă pe măsură ce temperatura scade şi un peisaj împietrit al unei zone odată plină de viaţă. Caracteristici esenţiale, definitorii pentru cei care se încearcă să îşi amintească cum era odată, o zonă veselă plină de oameni.

Început de sfărşit dar şi o rază de speranţă ca totul îşi va reveni la normal, că lucrurile vor merge ca înainte, cu o probabilitate sa fie şi mai bine şi cu un suflet curat, purificat de această natură şi ajuns la un nivel de optimism care convinge ca sigur va fi bine.

3 comentarii

Peisaje

Transcendent în lumea reală

Sub o pătură de întuneric, deasupra unei lumi întregi, sub stropi de ploaie şi raze de lumină se ridică triumfător pentru a vesti puterea. Şansa pe care o poţi primi cu ocazia momentului oportun constă în valorificarea experienţei, trăirea unor noi senzaţii şi exprimarea dorinţei şi purităţii în cel mai normal mod.

De ce să crezi că nu poţi tu să fi cel care este învestit cu acest har prilejuit de ridicarea acestui val de întuneric. De ce să nu speri când în interiorul tău se zbate dorinţa de a urca în topul ierarhiei, de a ajunge primul şi de a rămâne în fruntea tuturor. Se poate, poţi, pentru că vrei, şi pentru că dorinţa ta este transcendentă în lumea reală…

Nici un comentariu

Păsari

Natura de aproape: Urul Brun

Un urs ce pentru români are caracter excelenţă românesc, ursul arctos, numit şi ursul brun este răspândit în întreaga regune holarctică. Prezent atât în folclor cât şi în tradiţiile româneşti încă din cele mai vechi timpuri,  ursul este amintit de Mircea Eliade ca totem al unora dintre călugării luptători daci, devenind o figură legendară faţă de care oamenii au teamă dar totodată admiraţie şi respect.

Fiind un animal foarte puternic, aparţinând familiei Urside, ursul brun râmânesc poate atinge până la 2.5 metri la maturitate, o înălţime de aproximativ 1.5 m şi o greutate maximă de 600 kg.

Denumirea ştiinţifică, cea în uz la ora actuală este ,,Ursus Arctos Arctos, Linne, 1785”. Acesta este un animal plantigrad, cu ghiare care nu sunt retractile, acestea înfingându-se în pământ în timpul mersului odată cu talpa şi degetele.

Vestit pentru blana sa deasă, acesta este cunoscut şi pentru cele două rânduri de peri, spicul şi puful. În majoritatea cazurilor culoarea de bază este brun-cafeniu, acestea poate ajunge la variaţii destul de intense, de la roşcat până la negru. Unele exemplare prezintă o serie de pete la baza gâtului ce se poat asemăna unui guler.

În România, ursul brun se află pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri des întâlnit fiind în Delta Dunării şi în Carpaţi. Din zonele de câmpie a fost exterminat, acesta periclitând agriculturile şi creşterea de vite, pescuitul extensiv sau alte activităţi rurale. Cu toate acestea, ursul găseşte cel mai prielnic adăpost din Europa ca fiind ţara noastră, deţinând la ora actuală  cca.19.000 de exemplare .

Cu o dentiţie tipică de omnivor, cu canini puternici şi molari rotunjiţi, acesta îşi găseşte hrana în munţii noştrii, ajungând în unele cazuri să coboare în rândul aşezărilor omeneşti în căutarea unei surse de hrană.

Acest animal de mulţi considerat fioros mai este răspândit în America de nord (Canada, Alaska), cât şi în Rusia, unde există cea mai mare populaţie de urşi bruni din lume. În afara României, se mai găsesc efective în Scandinavia, Polonia, Cehia, Slovacia, Franţa sau Spania, aici însă numărul de urşi brun reducându-se la cateva zeci de exemplare.

5 comentarii

Natura de aproape

Natura de aproape: Cocoşarul

Cocoşarul, sau denumirea in latină Turdus Pilaris este o pasăre din familia Turdidae. Se găseşte adesea in padurile din nordul Europei sau în cele din Asia, această putând fi întâlnită în unele cazuri şi în ţara noastră, în păduri sau parcuri cu copaci înalţi, unde găseşte cu uşurinţă hrană. Este o pasăre puternic migratoare, ce alături de alte păsări migrează în timpul iernii către Ecuator şi ţările calde pentru un trai mai liniştit, lipsit de grija hranei sau a gerului.

Îşi are cuiburile în copaci, pregătindu-le cu crenguţe şi apoi cu iarbă pentru a putea adăposti ouăle. Uneori acestea depun ouăle în mici colonii, păsările mamă putând a le proteja împotriva altor păsări mai mari, un eminent pericol prezentându-l cioara.

Păsările migratoare şi cele iernatice formează adeseori stoluri împreună, trăind pe parcursul verii împreună iar la lăsarea frigului cele migratoare plecând spre alte zone mai toride.

Fiind nişte păsări omnivore, mănâncă o variată gamă de insecte, viermi sau râme de pământ vara şi bobiţe sau frunze pe timpul iernii.

Această pasăre are aproximativ 22-27 centimetri lungime, cu un spate lung şi maro, dedesuptul aripilor având penaj alb şi gri in jurul capului şi gâtului. Pieptul este de nuanţe roşcate iar restul corpului nemenţionat anterior alb. Uneori, pe piept şi laterale se găsesc pete negre, albe sau maro, oferindu-i un aspect mai plăcut şi atrăgând atenţia.

Sexele sunt foarte asemănătoare, diferenţa dintre mascul şi femelă fiind faptul că masculul are un ciripit simplu şi un zbor liniar.

Cocoşarii ocupă o suprafaţă răsfirată a lumii, ajungând la 24-26 milioane de păsări numai în Europa şi fiind o prezenţă plăcută în păduri sau parcuri pentru locuitori, turişti sau trecătorii încântaţi la vederea acestei păsări.

7 comentarii

Natura de aproape , Păsari

Campionatul Naţional de Tenis de Masă – Juniori

Venind în continuarea ,,Campionatului Naţional de Tenis de Masă – Seniori” , astăzi a avut loc şi etapa de juniori, în care elevi de liceu, clasele IX – XII, s-au întrecut în cadrul unui concurs organizat de ,,Fit-Feel” ce a avut ca scop promovarea tinerelor talente.

Concursul s-a desfăşurat în bune condiţii, participanţii punând suflet în ceea ce fac, respectând regulile, jucând cu fair-play şi totodată bucurându-se de acest sport care mai este numit şi ,,Ping-Pong”.

Rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor, concursul având un aer profesionist şi un final plăcut în care primii 3 clasaţi dintre participanţi au fost premiaţi, restul fiind consolaţi de faptul ca mai este o ,,tura viitoare”, în care ei vor fi pe podium şi se vor bucura în fruntea tuturor.

8 comentarii

Tenis de Masă