Lupul, Canis Lupus, face parte din familia Canidae împreună cu vulpea, câinele şi şacalul. Deşi nu este un animal foarte puternic, s-a impus din cele mai vechi timpuri, fiind venerat ca simbol de către daci, romani sau alte popoare antice, fiind elementul principal al legendei lupoaicei, Romulus şi Remus.

Animal robust, lung de până la 1.5 m şi o coadă ce poate atinge un metru, lupul are o greutate variabilă, între 30 – 50 kg. Blana sa este de culoare brun-cenuşie dar poate conţine diverse variaţii. De fapt aceasta conţine două tipuri de peri, unul foarte des, formând stratul inferior, de lângă piele, de culoare gălbui-cenuşie, iar al doilea, cel superior mai este numit şi spic, având vârful negru.

Lupul năpârleşte în general toamna, având astfel vara culoarea mai închisă, iar iarna mai deschisă. Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perniţele degetelor şi având unghii neretractile.

Acesta are alimentaţia şi dentiţia unui animal carnivor, deşi la nevoie poate fi omnivor, supravieţuind cu fructe sau alte vegetale, în cazuri extreme consumând şi scoarţă de copac. Acesta este un bun vânător, însă şi folosito ca necrofag, fiind foarte important în păstrarea echilibrului natural. În zonele în care lupii au fost exterminaţi, a apărut o prăbuşire a echilibrului ecologic. Acest lucru a determinat multe ţări care l-au exterminat să îl introducă înapoi. Mâncând orice fel de vietate, de la broaşte, larve, iepuri sau alte animale mici, el esste un pericol şi pentru animalele mai mari precum mistreţi, cerbi, măgari sau chair urşi.

Sezonul de împerechere este în perioada lunilor februarie – martie, după care alături de lupoaică cresc puii. Gestaţia durează 62-63 zile iar lupoaica fată 4, 5 sau 6 pui ce urmează a fi alăptaţi 6 săptămâni.  După ce cresc, aceştia se adună în haite, în special în iernile grele, pentru a înfrunta mai uşor sezonul şi pentru a găsi hrană.

Performanţele fizice ale lupilor sunt foarte impresionante. Ei parcurg 100 km într-o singură noapte în căutarea hranei, depăşind viteza de 60 km pe oră. Simţurile sale sunt deosebite, având un miros foarte fin, iar un auz şi văz perfect ce îl ajută să vâneze atât ziua cât şi noaptea,  timpul său preferat de vânătoare.

Este foarte rezistent la durere cu un curaj foarte mare în luptă, în încăierările cu alte animale, dând dovadă de p inteligenţă deosebită ce se bazează pe diferite tactici şi strategii de învăluire pe flancuri a prăzii şi mânarea ei către o zonă închisă.

Fiind atât de agili, acesta are nevoie de un teritoriu de 2400 – 2500 hectare, de 10 ori mai mult decât un urs.

În culturile oamenilor, laponii consideră că ursul are puterea a 10 oameni şi mintea a unui singur iar lupul puterea unui om şi mintea a şapte oameni. La români există o tradiţie în ceea ce priveşte lupul, fiind privit astfel cu teamă şi admiraţie. În unele zone, cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecţia Sfântului Andrei, păstrându-se astfel tradiţiile dacice. Lupii bătrâni, deşi au cicatrici din lupte cu alţii mai tineri, niciunul nu a fost sfâşiat în luptă .

Sunt nenumărate legende despre oameni mâncaţi de lupi sau oameni lupi, însă nu se cunoaşte niciun caz concret. Deşi sunt înregistrate cazuri de urmărire şi schiţare a atacului asupra omului, niciodată nu a fost finalizat.

În România lupul se găseşte în mod natural doar  în Delta Dunării, fiind în perioada lui Ceauşescu vânat frenetic. În ciuda a tuturor legendelor şi poveştilor care impresionează la prima vedere, lupul este unul din cele mai inteligente animale de pe planetă, fiind de nelipsit pentru natură, pentru mediul ecologic şi pentru mediul animal.

.

Popularity: 1% [?]

Facebook

O imagine de iarnă ce îţi îngheaţă şi cele mai adânci temeri, acoperindu-le cu un strat de omăt ce te face să uiţi că în străfundul sufletului tău există şi o latură care nu trăieşte chiar cele mai fericite momente. Absolutul din lumea din jurul tău îşi crează un drum paralel cu evenimentele ce au loc în viaţa ta, reuşind la un moment dat a se intersecta pentru o fracţiune de secundă în care are loc tranziţia persoanei tale din lumea reală în imaginea visului şi viceversa.

Pătrunzător, încerci să faci pasul ce îţi va separa viaţa ta de acum cu cea de dinainte şi cu cea care urmează. Încrezător în tine şi cu speranţe şi dorinţe din ce în ce mai mari, începi să vezi lumea cu alţi ochi si poţi considera că eşti pregătit de o nouă etapă a vieţii tale…

Cu acest articol particip la concursul ,,Iarna 2009-2010 in Romania” , organizat de Cabral

Popularity: 3% [?]

Facebook

Astăzi, 17 Februarie 2010 a avut loc meciul de handball din cadrul campionatului naţional de handball, retur, dintre SzKc şi Braşov. Meciul a fost unul destul de liniştit. Începutul meciului a clasat echipele la acelaşi nivel, ulterior Odorheiul marcând gol după gol pentru a face diferenţa.

Meciul nu a fost unul foarte spectaculos, însă ambele echipe au luptat pentru victorie iar echipa gazdă a învins la o diferenţă de 5 goluri.

Grila informativă a meciului:

00:31 – Odorhei deschide scorul

Min. 4 – Scorul este de 2-2

Min. 9 – Szkc se distanţează, 5-4

Min. 12 – Braşovul marchează

Min. 20 – Scorul rămâne strâns

Min. 29 – Echipa gazdă marchează ultimul gol al primei reprize, 16 – 9

Repriza secundă:

Min. 32 – Braşovul înscrie

Min. 37 – Diferenţa se măreşte, 19 – 14

Min. 45 – Oaspeţii marchează pentru scorul de 25- 18

Min. 49 – Szkc rămâne în frunte

Min. 53 – Braşovenii au o tentativă de a reduce din diferenţă, 30 – 23

Min. 58 – Braşov marchează pentru scorul de 31 – 27

Scorul final al meciului, 32 -27 pentru HC Odorhei.

Popularity: 1% [?]

Facebook

Păsări cântătoare din familia Fringillidae, Piţigoii se găsesc des în parcurile şi pădurile din majoritatea oraşelor din Europa, fiind o încântare a vederii şi a auzului.  Mulţi consideră piţigoi şi alte păsări din familia Estrildidae, Cardinalidae sau Ploceidae, Acestea cuprinzând aproximativ 40 genuri din care au dispărut 4, respectiv 200 de specii din care 14 au dispărut.

Păsări de mărime medie sau mică, cu lungimea cuprinsă între 9 şi 26 cm, au un cioc puternic, pe secţiune rotund, însă bine dezvoltat la botgros. La unele genuri, ciocul apare la vârf încrucişat.  Caracteristica piţigoilor este penajul diferit de al celorlalte păsări, predominând culoarea cenuşiu-dungat pe aripi. Coloraţi mai intens sunt masculii, aceast tip de penaj fiind mai des întâlnit la tropice, în familia de păsări Euphoniinae.

Aceştia se hrănesc în special cu seminţe, fructe şi muguri ale plantelor. Botgrosul poate sparge sâmburi de cireşe, având un cioc solid, bine dezvoltat. Loxia are ciocul încrucişat la vârf, putând să scoată astfel seminţele din conurile brazilor. Puii acestora, în perioada clocitului sunt hrăniţi cu râme, insecte sau păianjeni. Majoritatea piţigoiilor sunt păsări sedentare, iarna unele specii nordice precum cele din Scandinavia sau Asia de Nord  migrând spre sud.

În iarna anilor 1946 şi 1951 a avut loc un fenomen deosebit, o migraţie abundentă a piţigoilor din Europa plecând în Elveţia,  aproximativ 100 milioane de păsări, datorită hranei abundente de seminţe din pădurile de fagi. Zborul acestora este în bolte, salturi, neavând un zbor lin şi cursiv precum al altor păsări.

Piţigoiul trăieşte aproximativ 1-2 ani, excepţie făcând cazuri rare în care s-au semnalat piţigoi la vârsta de 15 ani. Zona de răspândire a acestora diferă, de la pădurile de foioase şi conifere, până la luminişuri, parcuri, zone cultivate, grădini, savane, sau tundră. Acestea se găsesc pe toate continentele, fiind răspândite pe numeroasele insule din mările şi oceanele lumii. Majoritatea piţigoilor, ca. 70 de specii se află în Asia, în Europa trăind aproximativ 20 specii, în Africa 50 iar în cele două Americi sunt 60 de specii.

Femelele construiesc un cuib rotund din rămurele de arbori şi tufişuri, după care depun în acest cuib 3-5 ouă ce urmează a fi clocite două săptămâni. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi, ba cu seminţe şi fructe din guşă, ba cu insecte sau viermi, direct din cioc. Aceştia părăsesc cuibul la 11-28 zile de la venirea pe lume, femela clocind în general de ori pe an, excepţie făcând piţigoii din regiunile tropicale unde clocitul are loc de mai multe ori pe an.

Cu toate acestea, o problemă apare în faptul ca piţigoii sunt periclitaţi de dispariţie, însă până atunci aceştia vor popula parcurile şi zonele verzi din lumea întreagă, fiind o încântare pentru locuitori şi trecători.

Popularity: 1% [?]

Facebook

Fulgi de nea ce coboară încet pe pământ, aerul ce îngheaţă pe măsură ce temperatura scade şi un peisaj împietrit al unei zone odată plină de viaţă. Caracteristici esenţiale, definitorii pentru cei care se încearcă să îşi amintească cum era odată, o zonă veselă plină de oameni.

Început de sfărşit dar şi o rază de speranţă ca totul îşi va reveni la normal, că lucrurile vor merge ca înainte, cu o probabilitate sa fie şi mai bine şi cu un suflet curat, purificat de această natură şi ajuns la un nivel de optimism care convinge ca sigur va fi bine.

Popularity: 1% [?]

Facebook