Natura de aproape: Cerb şi căprioară

Căprioara, cea mai mică specie de capră sălbatică din Europa,  este un mamifer rumegător de înălţime relativ mare, 0,65+0,75 metri. Lungimea sa poate varia intre 1 metru si 1,35. Arealul de răspândire cuprinde întreg globul, adaptându-se cu uşurinţă la orice mediu, preferând însă zonele împădurite. Acestea preferă ca hrană vegetale bogate în apă şi proteine datorită expunerii de lungă durată la soare.

Capul său este mic şi are aceaşi culoare precum restul corpului, prezentând în cazuri excepţionale pete de culoare albă. Căprioarele au perioada de împerechere vara, timpul de gestaţie fiind de 300 zile. După naştere, puii acestora sunt înţărcaţi rapid, la 2-3 luni, speranţa medie de viaţă la acest animal fiind de 8-16 ani.

Căprioarele sunt renumite pentru capacitatea sa de a-şi schimba blana în funcţie de anotimp, asigurând o protecţie propice în contact cu temperatura exterioară. Acest animal este vânat pentru blana sa de culaore roşie brună sau roşie cărămizie ce devine cenuşie pe timpul iernii.

Cerbul este tot un mamifer ce provine din familia rumegătoarelor, înrudit cu elanul, renul şi căprioara. Acesta este recunoscut pentru coarnele ramificate ce pot atinge dimensiuni uriaşe, clasându-l astfel într-o poziţie ierarhică în grupul în care trăieşte.

Acesta având o înălţime peste 1.80 metri (cu tot cu coarne),  poate atinge greutatea de 320 kilograme. Un lucru neştiut de multă lume este că masculii îşi pierd coarnele la începutul fiecărui an, fenomenul depinzând de vârsta animalului. Acesta poate trăi între 15-20 ani, în funcţie de habitat,  natural sau în captivitate.

Cerbul are un auz foarte dezvoltat şi un miros foarte fin, devenindu-i astfel uşor să se acomodeze în orice mediu trăieşte. Acesta se regăseşte în general în zone de câmpie, în luminişuri, în păduri dar şi în munţi. Ei se hrănesc cu scoarţa copacului, cu frunze verzi sau ierburi uscate, ajungând a mânca şi plante cultivate de om, fiind nevoit să pătrundă în teritoriile omeneşti datorită lipsei hranei.