23
2010
Suflete pierdute
O viaţă ce începe de la zero, o viaţă ce încă de la început porneşte pe picior greşit datorită enormului avantaj de a nu avea pe cineva lângă tine. Un copil ce tânjeşte după iubire, un suflet cuminte ce are nevoie de linişte şi armonie pentru a se dezvolta în pace.
Cam aşa începe povestea unor copii de la o casă de copii ce trăiesc în aşteptare. Zilelele lor trec în speranţa a mai bine, dorind pe zi ce trece ca cineva să le fie alături, să le demonstreze că sunt iubiţi şi acceptaţi în ciuda rădăcinlor, problemelor sau dificultăţilor ce le întâmpină.
În sufletul unui copil, lipsa părinţilor, a unei persoane care să te iubească, sa fie alături de tine şi să ţină la tine necondiţionat este extrem de importantă, decisivă în formarea caracterului şi a bazei de viaţă. Când acestea lipsesc, copilul tinde să o ia pe alte căi. Încrederea de sine, raportul de cunoştiinţe şi nivelul de inteligenţă depind de mediul de viaţă, iar dacă acesta nu este chiar favorabil, nici viaţa nu va fi.
În sufletul copilului se formează o idee bazată pe tristeţe, bazată pe singurătate şi susţinută de lipsa sprijinului şi suportului moral şi financiar ce determină întregul curs al vieţii. Astfel, rătăcind pe drumurile acestei lumi, aceşti copii devin cu timpul nişte oameni maturi ce cară în spate povara unei copilării nu chiar fericite, nişte suflete pierdute…
Personal ţin să adaug că acest fotoreportaj este un proiect la care am visat foarte mult şi care m-a impresionat extraordinar. Povestea acestor copii este incredibilă şi oamenii care au grijă de ei sunt excepţionali.
Abonează-te pe email
Zbor peste Transilvania
Best Web Image
FanPage
Recomand
Arhiva
- February 2012 (8)
- January 2012 (29)
- December 2011 (31)
- November 2011 (30)
- October 2011 (30)
- September 2011 (35)
- August 2011 (40)
- July 2011 (39)
- June 2011 (35)
- May 2011 (39)
- April 2011 (42)
- March 2011 (51)
- February 2011 (42)
- January 2011 (42)
- December 2010 (42)
- November 2010 (34)
- October 2010 (48)
- September 2010 (42)
- August 2010 (35)
- July 2010 (37)
- June 2010 (38)
- May 2010 (34)
- April 2010 (36)
- March 2010 (29)
- February 2010 (17)
- January 2010 (16)
- December 2009 (11)
- November 2009 (10)
- October 2009 (16)
- September 2009 (23)
- August 2009 (13)
- July 2009 (13)
- June 2009 (10)






















Recunosc, m-au trecut fiori cand am vazut pozele si mi s-a ridicat parul pe maini. Chiar daca au zambetul pe buze, se vede in ochii lor tristetea.
[Raspunde]
admin Reply:
March 23rd, 2010 at 2:28 pm
In mod normal as spune ,,ma bucur ca iti plac”, insa in cazul acesta nu pot spune. Scopul pozelor a fost clar de la inceput, au fost facute sa impresioneze si sa ne aminteasca fiecaruia dintre noi ca puteam fi noi in locul lor. Sa apreciem ceea ce avem pentru ca multi nu au nici macar atat.
[Raspunde]
[...] casa de copii: ,,Suflete pierdute" http://alexdimaphoto.info/2010/03/suflete-pierdute/ ,,În sufletul copilului se formează o idee bazată pe tristeţe, bazată pe singurătate şi [...]
[...] casa de copii: ,,Suflete pierdute" Suflete pierdute | Alex Dima Photography ,,În sufletul copilului se formează o idee bazată pe tristeţe, bazată pe singurătate şi [...]
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by AlexDimaPhoto: Fotoreportaj casa de copii: ,,Suflete Pierdute” . http://bit.ly/9r7WHg...
[...] începeam acum puţin timp acest articol ,,Suflete pierdute” , această poveste din fotografie fiind menită să [...]
[...] un fotoreportaj ce m-a impresionat foarte tare, este cel ce spune povestea unor copii abandonaţi,povestea unei case de copii. ,,Suflete Pierdute” are şi un filmuleţ cu fotografiile realizate, un film impresionant [...]
[...] mai trist şi mai dureros este viaţa copiilor născuţi în neşansă. Tristeţea din ochii lor este incomparabilă. Când vezi un copil de câţiva ani care locuieşte [...]
[...] Această serie de fotografii ilustrează povestea tristă dar adevărată a unor copii de la o casă de copii. Acesta este primul reportaj la care am simţit că trăiesc cu adevărat povestea acestuia şi pot spune că am fost marcat de tristeţea acestor copii. Cam aşa începe povestea unor copii de la o casă de copii ce trăiesc în aşteptare. Zilelele lor trec în speranţa a mai bine, dorind pe zi ce trece ca cineva să le fie alături, să le demonstreze că sunt iubiţi şi acceptaţi în ciuda rădăcinlor, problemelor sau dificultăţilor ce le întâmpină. Pentru întreg articolul, click aici. [...]
Eu nu asi fi de acord cu titlul…Suflete Pierdute …Asi spune doar ca sunt niste suflete triste ….
[Raspunde]
[...] lucruri care cer acest lucru. Unul din cele mai impresionante locuri în care am fost este această casă de copii unde durerea se vedea în ochii copiilor, şi un zâmbet sau o pungă de pufarine erau motive [...]