May
10
2010

Amintirea unei speranţe

La final nu mai rămâne nimic, se risipeşte precum spuma valurilor iar speranţa rămâne o tristă amintire. Gândurile te poartă la geneză, la începutul în care şansele erau nelimitate, puterea ta putea învinge absolut totul iar tu puteai trece peste orice.

Acum, când nimic nu mai este, când sentimentele te-au copleşit iar speranţa ce odată era totul acum nici nu mai apare, acum, în momentul trist de faţă cedezi sub presiunea nopţii. Se închid ochii, o stare de linişte absolută te cuprinde şi totul dispare încet pentru a face loc unei speranţe. Se lasă întunericul…

Crepuscul , Peisaje

5 Comentarii

Serginho May 10, 2010 at 4:46 pm

Si fotograf si poet… i like it :d

[Raspunde]
admin Reply:
May 10th, 2010 at 10:17 pm
Multumesc. Te mai astept

[Raspunde]
Serginho May 13, 2010 at 5:32 pm

Ai bookmark la mine deci o sa te vizitez des

[Raspunde]
admin Reply:
May 13th, 2010 at 5:34 pm
Multumesc. Ma bucur ca iti plac fotografiile si blogul meu.

[Raspunde]
Serginho May 15, 2010 at 9:26 pm

Chiar nu ai de ce sa multumesti… si o intrebare: in sidebar e acolo “Urmeaza pe blog” nu ar trebuii un update acolo? ca a ramas tot din 19 aprilie

[Raspunde]