Vreau neapărat să împărtăşesc această poezie cu voi şi să vă zic că Tudor Arghezi este unul din poeţii mei preferaţi. Are un stil aparte, dur, dar totuşi cu o încărcătură filozofică extraordinară în mesajul transmis. Volumul său ,,Flori de mucigai” este preferatul meu. Chiar dacă această poezie nu face parte din acesta, stilul arghezian este categoric.
Orinduirea firii a sorocit sa fie
Copila diafana barbatului sotie.
Plapanda libelula, in mana lui paroasa,
E cruda ca lastarul de crin si chiparoasa.
Ea-l place ca e teafar si dur-si om de treaba,
Nu sovaie, nu-ntarzie, nu-ntreaba.
Porneste drept nainte si-ajunge tinta drept,
E raspicat si intelept.
Stradania si munca lui aspra pentru tine
Fac zilele sa-ti fie mai mari si mai pline.
I s-au zdrobit genunchii si i s-a frant spinarea,
Sa-si merite si blidul gustos si sarutarea.
Din fundul marii zmulge-n sirag margaritare
Pentru grumazul zveltei si chipesei fecioare.
Din noapte ia ciorchinii de stele si scantei
Pentru bratari, paftale, inele si cercei,
Luceferii de aur din piatra seaca-i scoate,
Muscat de coltii stancii si sangerand in coate.
E jertfa lui de sine, aprinsa de-o idee.
Ideea, ca si lupta si pasinea-i tot femeie.
Sint toate ale tale si toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine?
Caci darurile toate aduse tie t-is,
Primind in schimb o floare, fragilului tau suras.
Faptura de petala si de bob de roua,
Da-i zilnic dimineata o bucurie noua,
Ofranda de rasplata e poezia lui,
O alta mai suava si mai cinstita, nu-i.Tudor Arghezi – Inscripţie de femeie
