Focşani este oraşul cel mai mare şi totodată reşesdinţa judeţului Vrancea, un oraş cu însemnătate istorică şi cu valoare emoţională pentru foarte mulţi oameni.
Situat pe malurile râului Milcov, în 1482 a fost declarat de voievodul Ştefan cel Mare graniţa dintre Ţara Românească şi Moldova, supranumit şi oraşul unirii. Fiind străbătut de drumul european E82 care face legătura între Bucureşti – Buzău – Suceava, este un important punct economic al judeţului, având o populaţie de 105.000 locuitori.
Ca atracţii turistice prezintă la o distanţă de 25 km Mausoleul de la Mărăşeşti, un loc încărcat de valoare istorică iar în intrerioul său Piaţa Unirii, Muzeul Satului, Clădirea Teatrului, Ateneul şi Biserica Catolică Sf. Anton. Deşi piaţa unirii este în renovare de o perioadă lungă de timp, lucrările au fost încetinite de descoperirea ruinelor unei biserici străvechi.
Michael Jackson nu are nevoie de nicio descriere. Fiecare om a auzit de această legendă a muzicii şi mulţi l-au iubit precum ar fi fost idolul lor. Acest maestru al muzicii este şi acum după moartea sa o legendă vie, un spirit ce va dăinui peste timp datorită talentului său special care l-a urcat în topul oricărei ierarhii.
Mulţi oameni l-au criticat, mulţi nu au fost de acord cu felul lui de a fi şi l-au acuzat însă şi mai mulţi oameni, foarte mulţi l-au iubit, l-au adorat. Michael Jackson a ajuns mai mult decât o persoană, a ajuns un spirit, o legendă, o modă pentru tineri din întreaga lume.
Acest articol este un omagiu adus numelui şi ideii de Michael Jackson care deşi nu mai este printre noi va fi mereu în sufltele şi în inimile noastre.
Pentru ceea ce a fost Michael Jackson
De multe ori la auzirea cuvântului CFR ne poartă gândurile către condiţii mizere, către ore întregi de aşteptare în gară deoarece trenul pe care îl aştepţi are întârzieri sau la călduri insuportabile vara.
CFR-ul este o companie ce încă aparţine statului şi astfel nu se poate moderniza. Deoarece banii de la stat au alte destinaţii mult mai importante şi mai benefice pentru oameni, acest mijloc de transport în comun care este folosit zilnic de foarte multă lume rămâne în paragină.
Trenurile sunt foarte vechi şi alături de sistemul de căi ferate reuşesc să obţină întârzieri chiar de câteva ore exasperându-i pe cei ce aşteaptă şi pe cei ce se află deja în tren spre destinaţie.
Deşi primul impuls când auzi de CFR este să faci referire la condiţii mizere, totuşi nu este chiar aşa. Într-adevăr nu se compară cu trenurile din străinătate dar totuşi încă sunt folosibile. Preţul redus al călătoriilor îi fac pe călători să uite de condiţii, de întârzieri sau de viteza cu care se deplasează trenul pentru că în fond şi la urma urmei este mai ieftin decât să circuli cu maşina.
Deşi CFR-ul nu este cum ne-am dori noi şi nu este cum ar trebui să fie totuşi oamenii folosesc acest tip de transport în comun.
Întrebarea mea pentru voi este dacă mergeţi des cu trenul şi ce părere aveţi despre condiţiile oferite.
Acest articol vreau sa fie cu dedicaţie pentru Roxana ( Lumea Mare) care astăzi îşi sărbătoreşte ziua. La mulţi ani !
Fiecare bărbat şi-a pus această întrebare măcar o singură dată. De ce iubim femeile când ele ne acuză că din cauza noastră suferă, că noi nu suntem atenţi la detalii, că nu suntem atât de romantici precum doresc ele sau că preferăm o ieşire cu băieţii în locul unei plimbări romantice în parc.
După cum zicea şi Mircea Cărtărescu, ,,Iubim femeile pentru că sunt femei, pentru că nu sunt nici bărbaţi, nici altceva”. Simplul gând care vine o dată cu rostirea cuvântului femeie este atât de complex încât nu poate fi analizat. Femeia este un mozaic de sentimente, este un amalgan de dorinţe, o pasiune de nestăvălit dar totodată o floare delicată, un suflet pur şi o dorinţă vie.
Asupra sexului feminin şi-au lăsat amprenta o varietate de factori de-a lungul istoriei. Femeia a fost prezentată ca fiind pură, fără nicio vină încă din perioadele antice. Femeia a fost prezentată şi în posturi negative însă acestea au avut doar rolul de a o transforma, de a-i întări personalitatea şi de a ajunge ceea ce este azi. Acum femeia este puternică, independentă şi este simbolul unei frumuseţi diferite, unei frumuseţe cu atitudine care reuşeşte să se impună de câte ori vrea.
Femeia o să fie mereu iubită. Cei ce nu o au o sa o idolatrizeze, o să o divinizeze pentru că dorinţa puternică din ei îi îndeamnă să recurgă la aceasta. Cei ce o iubesc o să mai vrea, o să o aibă dar nu o să se sature pentru că femeia este o flacără vie ce nu se stinge niciodată. Cei care au avut-o o să o viseze şi o să îşi amintească mereu de ea pentru că femeia este şi va fi punctul slab şi totodată atuul bărbatului.
De ce iubim femeia ?
Arhi: ,, E simplu. Pentru ca are pi**a. Si pentru celelalte orificii, dar da, mostly for that. ”
Mihai Pintilie: ,, Iubim femeia pentru ca ea reprezinta inceputul vietii asa cum o stim sau ne-o imaginam, este sufletul pereche dupa care alergam mereu in speranta ca va umple perfect golul din viata noastra si este cea in care ne punem sperantele ca ne va sustine cu o vorba buna atunci cand vom fi uitati de tot si de toate. ”
A.Dragoş: ,, Fiecare femeie este aparte, este unică şi nu se poate regăsi niciodată în sufletul sau trupul alteia. Astfel ajungem să iubim femeia pentru ceea ce este şi pentru faptul că oferă acea latură specială ce nu se află în nici într-un alt loc. Această latură afectivă reuşeşte să unească suflete şi să te ademenească într-un joc etern al iubirii, surprinzându-te întotdeauna cu ceva nou ce va întări dragostea ce o porţi pentru ea. Iubim femeia pentru că poate da viaţă. Iubim femeia pentru faptul că la ea putem găsi acea latură sentimentală, afectivă ce îi oferă unicitatea şi supremaţia peste toate celelalte fiinţe de pe întreg pământul. ”
Ştefan Murgeanu: ,,De ce iubim femeia? Nu stiu daca este vorba de inefabila si frumoasa senzualitate sau de instinctuala si animalica sexualitate, ori poate ambele intr-un bine proportionat dozaj, dar un lucru pot sa spun cu certitudine: iubesc femeia la nebunie. De ce? Pentru ca exista si ma face fericit si pentru ca alaturi de ea ma simt si sunt implinit. Te iubesc, femeie! 
”
Sorin Grumăzescu: ,, As putea da un copy/paste la ce a spus Mircea Cartarescu. Si probabil multe din cele ce vor urma a fi spuse de mine, se regasesc si in eseul lui Cartarescu, dar sub alta forma. Totusi eu nu mi-am pus niciodata intrebarea sub forma asta. Eu m-am intrebat intotdeauna de ce sa NU le iubim? Cum sa nu le iubim?
Cum sa nu le iubesti cand sunt frumoase, fine, delicate. Astea ar fi primele cuvinte. Sunt multe de spus despre ele. Sunt mult prea multe de spus. Cum sa nu le iubesti cand multe din ele iau viata in piept singure si incearca sa isi faca loc, multe reusind. Cum sa nu le iubesti cand multe din ele se casatoresc si nu au chiar cea mai roz viata din lume. Cum sa nu le iubesti cand au grija de noi, in acelasi timp avand grija si de casa. Nasc, cresc copii (de multe ori singure). Merg la serviciu, vin de la serviciu, gatesc, fac lectiile cu copii, spala, calca si, daca mai e timp (surprinzator, reusesc sa faca si asta), mai au grija si de ele.
Cum sa nu le iubesti cand nu le auzi plangandu-se asa cum o facem noi atunci cand ne lovim la o unghie, de zici ca am fost cel putin strapunsi de o sabie. In general nu prea le auzi plangandu-se. Si ganditi-va ca luna de luna au delicata problema peste care noi, barbatii, nu stiu cum am reusi sa trecem. Cum sa nu le iubesti cand atunci cand e cazul, devin “barbati” si stiu sa treaca peste orice greutate, fara sa faca prea multe valuri. Cum sa nu le iubesti cand pot deveni si sportive de performanta, pot deveni si piloti de curse, pot deveni si scriitoare de succes, pot deveni si actrite, pot deveni orice vreti voi.
Cum sa nu le iubesti cand reusesc mai intotdeauna sa aplaneze orice conflict. Cum sa nu le iubesti cand sufera alaturi de noi, de cele mai multe ori nearatand acest lucru si incercand sa ne aduca un zambet cat de mic pe fata.Cum sa nu le iubesti cand au puterea sa ierte daca noi gresim?
Repet… Femeile… De ce sa nu le iubim? Cum sa nu le iubim?
Va las cu poezia “Cantec Femeiesc” scrisa de Adrian Paunescu, o poezie care pe mine m-a impresionat foarte mult:
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Mai e nevoie de alte cuvinte?! ”
Sighişoara, un oraş cu renume al Transilvaniei este situat la extremitatea sudică a judeţului Mureş şi este intersecţia mai multor judeţe fiind un punct de acces către Braşov, Mureş, Harghita şi Sibiu.
Rătăcind prin cetate şi umblând printre vechi dovezi ale istoriei devine incontestabil faptul că punctul principal de atracţie al acestui oraş medieval îl reprezintă ruinele cetăţii dacice Sandava. Deşi la începuturi era o cetate măreaţă alcătuită din 4 bastioane şi 14 turnuri, de-a lungul timpului construcţiile au cedat şi momentan a mai rămas doar o parte din acestea.
Aceste cetăţi sunt renumite pentru turnurile brelelor, reprezentanţii fiecărei categorii de muncitori având un turn dedicat unde îşi puteau desfăşura liniştiţi activitatea. Aceste bresle cu timpul au fost desfinţate iar turnurile au rămas numai un simbol al acestora şi al semnificaţiei lor în istorie.
Sărbătoarea specifică oraşului se inspiră din valoarea cetăţii ce o găzduieşte, astfel luând naştere Festivalul Medieval. Această sărbătoare are loc la sfărşitul lunii iulie şi atrage foarte mulţi turişti dornici de experienţe noi.
Ploile puternice din ultima perioadă au făcut ravagii în toată ţara cuprinzând sate întregi sub abe şi atrăgând în urma sa un număr considerabil de victime ale inundaţiilor.
Ploile puternice şi constante din ultima săptămână s-au făcut simţite şi în Harghita, râul ce traversează o mare parte din judeţ umflându-se şi fiind aproape de a ieşi din matcă şi de a provoca inundaţii. Râul Târnava îi sperie pe locuitorii din zonă datorită debitului puternic al apei care depăşeşte limitele normale şi intră în cotele de atenţie ale hidrologilor.
Dacă şi în zilele ce urmează ploile vor continua să cadă în acest judeţ, locuitorii vor putea avea un motiv real de îngrijorare, forţa apelor neţinând cont de nimic şi devenind un pericol iminent.
Municipiul Braşov este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume şi reprezintă unul din cele mai importante ale României, din toate punctele de vedere. Este situat în centrul ţării, asigurând astfel legătura dintre 2 cele mai importante zone istorice ale ţării, Transilvania şi Muntenia.
Acest oraş prezintă o importantă bază istorică, în centrul oraşului descoperindu-se anumite temple dacice care atestă prezenţa unui popor brav pe acest tărâm. În zilele de astăzi Braşovul este renumit atât pentru frumuseţea sa cât şi pentru importanţa sa, atât din punct de vedere economic cât şi turistic.
Simbolurile acestui oraş sunt reprezentate de Biserica Neagră, Piaţa Sfatului sau strada Republicii, Poiana Braşov care sunt un punct de atracţie pentru turişti şi o zonă de relaxare pentru locuitorii oraşului, astfel definindu-se ,,miezul” Braşovului.
Acesta rămâne şi va fi mult timp una din cele mai mari puteri economice ale Translivaniei, oraşul dând dovadă de spirit civic şi de respect faţă de locuitori atât din punct de vedere al frumuseţii, al curăţieniei cât şi al traiului decent.
Fiind situat la poalele munţilor Făgăraşi, acest oraş oferă o panoramă superbă a acestor munţi şi prezintă o climă răcoroasă care în timpul verii este prielinică pentru turişti. Aerul proaspăt şi îmbietor alături de toate aspectele menţionate anterior reuşesc să transforme Braşovul într-un oraş al istoriei moderne.
Povestea unei vieţi triste născute în neşansă, imaginea unor copii care niciodată nu vor fi pe deplin fericiţi. De multe ori trebuie să aruncăm o privire înapoi pentru a realiza că supărarea noastră poate însemna pentru alţii fericire. O viaţă sortită greului şi o voinţă de fier sunt detaliile ce pot caracteriza aceşti minunaţi copii a căror poveste m-a emoţionat enorm.
,,O viaţă ce începe de la zero, o viaţă ce încă de la început porneşte pe picior greşit datorită enormului dezavantaj de a nu avea pe cineva lângă tine. Un copil ce tânjeşte după iubire, un suflet cuminte ce are nevoie de linişte şi armonie pentru a se dezvolta în pace…” .
Aşa începeam acum puţin timp acest articol ,,Suflete pierdute” , această poveste din fotografie fiind menită să impresioneze.
Este născută din durere şi aşternută în cenuşa speranţelor…
Praid, o staţiune din centrul Harghitei deţine în patrimoniul său cea mai mare mină de sare din ţară şi din estul Europei. Această mină subterană s-a format în decursul timpului prin intermediul unor exploatări masive de sare, în interior dezvoltându-se un microclimat de salină unde temperatura este constantă pe tot parcursul anului, aproximativ 14-16 grade Celsius.
Aerul fiind puternic izolat este un bun remediu pentru bolile respiratorii. S-au dezvoltat în interior metode şi spaţii de tratament care atrag zilnic sute de turişti în salină.
Transportul persoanelor până în galerie se face cu autobuzul pe parcursul a 1250 metri, la o adâncime de 120 metri. Odată ajuns în interior în faţa ochilor se desfăşoară un întreg oraş subteran dotat cu sistem de iluminat, teren de joacă pentru copii, o capelă ecumenică, restaurant şi terasă, biliard, mese de ping-pong, bibliotecă etc.
Zilnic aproximativ 2500-3000 persoane vizitează salina, atât în interes de tratament cât şi pentru a vizita una din marile frumuseţi ale ţării noastre.
În concluzie, o vizită în acest oraş subteran este o plăcere, este o amintire ce nu o vei uita curând, fiind un element benefic atât pentru tine cât şi pentru sănătatea ta.
Pietre zidite împreună de marele Mircea cel Bătrân constituie astăzi un locaş sfânt în care mii de călători îşi găsesc liniştea şi îşi pierd ore admirând una din cele mai frumoase mănăstiri ale ţării noastre.
Conform legendei, aceasta a fost construită în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă, în apropierea Oltului ce oferă o privelişte deosebită în partea din spate a curţii. A fost inaugurată în anul 1388, prin cuvintele lui Mircea cel Bătrân ,,a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”
Zidurile acestei mănăstiri sunt probe clare ale istoriei, cunoscând mai multe întrebuinţări. A fost închisoare, a fost grajd pentru animale în timpul celui de-al doilea război mondial şi a fost spital, însă în prezent rămâne unul din punctele de atracţie ale Olteniei.
Situată în judeţul Vâlcea, în inima văii Oltului şi pe malul răului cu acelaşi nume, Mănăstirea Cozia reprezintă un lăcaş sfânt ce a dăinuit peste vremuri, o puternică construcţie ce a dus lupte în numele lui Dumnezeu, a adăpostit oameni şi animale aflate la ananghie iar acum oferă odihna cea veşnică voievodului Mircea cel Bătrân ce este îngropat în capelă.
