Natura de aproape: Sfrâncioc Roșiatic

Făcând parte din familia Laniidae, sfrânciocul este o pasăre foarte des întâlnită în Delta Dunării dar și în întreaga țară, preferând zonele deschise unde sunt pâlcuri de arbuști și copaci. Specia surprinsă în fotografiile următoare este Sfrâncioc Roșiatic, pui cu spatele și aripile roșcate, urmând să își schimbe penajul ulterior.

Acesta se hrănește cu insecte mari. Stă la pândă apoi plonjează direct spre pradă și o capturează din zbor. Acesta preferă să își facă cuibul în copacii de mică înălțime unde femela depune în luna mai 5-6 ouă care sunt îngrijite atât de mascul cât și de femelă.

Fiind o pasăre migratoare, aceasta părăsește țara noastră toamna, prin luna septembrie, și revine primăvara, în aprilie. Lungimea este de 16-18 cm iar anvergura aripilor de aproximativ 25 cm, astfel fiind o pasăre de dimensiuni destul de mici cu o greutate de 25-30 grame.

Nici un comentariu

Natura de aproape , Păsari

Natura de aproape: Lebădă

Lebăda este cunoscută pentru frumuseţea şi puritatea ei, fiind un simbol al păsărilor frumoase. Aparţinând familieiAnatidae, lebădele sunt un grup de păsări acvatice mari. Ele sunt caracterizate prin gâtul lung şi curbat, având penajul de o culoare albă perfectă. Picioarele acestora sunt de culoare gri în general, ciocul fiind portocaliu aprins.

Alcătuirea

Corpul acesteia este alcătuit din capi, membre şi trunchi. Interesant este că deşi are 2 ochi are 3 pleoape, 2 nări şi două urechi fără pavilioane. Aripile o ajută la zbor iar membrele inferioare la    mers şi înotat, având o piele solzoasă apropiată reptilelor.

Hrana

În general se hrănesc cu plante, rădicini, iarbă, alge dar şi vieţuitoare mici sau ce le oferă omul, în condiţiile în care trăiesc pe apele de lângă aşezările omeneşti. Deşi păsările în general nu au dinţi, lebedele au ciocul zimţatcu un fel de colţii mici şi ascuţiţi ce le ajută la mărunţirea hranei.

Respiraţia şi înmulţirea

Fiind o pasăre acvatică, aceasta se serveşte de o respriaţie pulmonară iar înmulţirea are loc prin ouă. În România nu este o pasăre foarte des întâlnită însă tocmai raritatea ei în zona noastră trezeşte interesul oamenilor.

Nici un comentariu

Natura de aproape , Păsari

Natura de aproape: Mierlă

Mierla, în denumirea originală latinească Turdus Merula ( Sturzul singuratic ) este o pasăre cu un tril deosebit, o pasăre cântătoare ce se găseşte în deosebi în Europa, Asia, Australia şi zona Africii de Nord.

În general se hrăneşte cu insecte mai mici dar, în funcţie de anotimp, poate mâncă şi fructe sau seminţe vegetale. Deşi înainte trăia prin păduri, în ultima perioadă s-a ,,urbanizat” şi trăieşte şi prin parcuri sau grădini.

Mierla este o pasăre de culoare neagră, cu ciocul galben şi un contur galben în jurul ochilor supranumit şi ochelari.  Fiind o pasăre sedentară, cel puţin exemplarele din ţara noastră, ne putem bucura de ele şi de cântecul lor vesel tot timpul anului.

8 comentarii

Natura de aproape , Păsari

Natura de aproape: Vrăbiuţa

Cu toţii vedem zi de zi, atunci când ieşim din casă şi păşim în natură, tot felul de păsări. Una din cel mai des întâlnite specii de păsări este vrăbiuţa. Aceasta există în fiecare oraş şi în fiecare zonă a ţării noastre.

În aparenţă simple, vrăbiuţele sunt nişte păsări foarte frumoase. Acestea trăiesc în zonele joase dar pot fi regăsite şi la munte, pe lângă aşezările omeneşti. Sunt păsări sedentare ce trăiesc în scorburile copacilor.

Femelele depun de 3 ori câte 4-5 ouă pe an pe care le cloceşte timp de 14 zile alături de mascul. Viaţa lor este simplă dar acestea dau un aer aparte parcurilor, înveselesc atmosfera şi încântă privirile.

3 comentarii

Natura de aproape , Păsari

Natura de aproape: Raţa sălbatică ( 2 )

În  continuarea fotoreportajului “Natura de aproape: Raţa sălbatică “ vă prezint o nouă serie de fotografii cu raţe în zbor.

,,Acestea au un cioc lung si lat ce le ajută la săpat în căutarea hranei, având un meniu divers ce poate conţine ierburi, plante acvatice, viermi, moluşte, amifibieni mici sau insecte, sau în construirea unor adăposturi. În general, pentru a putea atrage cu uşurinţă femelele, masculii au un penaj mai colorat până în vară când vine perioada năpârlirii şi ajung la un penaj aproximativ la fel cu cel al femelelor…“

4 comentarii

Natura de aproape , Păsari

Natura de aproape: Fulgerul

Fulgerul este un fenomen meteorologic, un arc luminos ce apare drept rezultat datorită unei descărcări electrice cauzate de diferenţa unui potenţial electrostatic. Această descărcare între nori şi pâmânt, trăsnetul, este urmată şi de producerea, la scurt timp, a tunetului, sunetul produs de descărcare. Diferenţa evidentă dintre observarea fulgerului şi receptarea sunetului se datorează diferenţei de viteză a propagării celor două unde, acustică şi luminoasă.

Formarea fulgerelor se datorează  curenţilor de aer din nori şi repartizării inegale de gheaţă şi apă prin frecarea straturilor norilor, spaţiile având o încărcătură electrostatică pozitivă sau negativă. Temperatura de formare este undeva între -10°C şi -15°C unde picăturile de apă din nori se transformă în cristale de gheaţă.

Norii care formează fulgerele se numesc Cumulonimbus (nimbus cumulus) şi aceştia au o probabilitate mai mare de descărcare electrică. Fulgerul are 4 sau 5 descărcări principale şi o descărcare prealabilă. Cea prealabilă durează aproximativ 0.01 secunde şi cea principală aproximativ 0,0004 secunde.

Fulgerul, în medie atinge lungimea de 1-2 km iar în zonele cu umiditatea aerului ridicată poate atinge şi 3 km lungime. Acesta are o intensitate medie de 20.000 Amperi iar forma de zig-zag se datorează formării descărcărilor electrice numai în zonele cu aer ionizat.

3 comentarii

Natura de aproape , Peisaje

Natura de aproape – Graur

Graurul, pasăre din familia Sturnidae, provine din Africa şi Eurasia însă este răspândit pe toate continentele. Acesta, în ciuda conformaţiei zvelte pare o pasăre viguroasă cu un zbor grăbit şi zgomotos.

Masculul are penajul negru cu nuanţe de verde şi purpuriu, penele părţii anterioare a corpului având vârful galben iar aripile negru-cenuşiu. Femela poate atinge aproximativ 20 cm lungime însă nu este la fel de lucioasă precum masculul. După năpârlire toate penele au vârfurile cafenii, pieptul fiind acoperit de vârfuri lucioase cu un aspect punctat.

Aceştia nu au un cântec deosebit însă este executat cu foarte multă voiciune şi veselie încât devine plăcut auzului. Aceştia încearcă să imite şi cântecul altor păsări uneori chiar putând fi confundate dupa cântec.

Deseori graurii sunt găsiţi în păduri însă s-au obişnuit să convieţuiască şi cu omul datorită condiţilor de cuibărit din parcuri, curţi şi grădini. Aceştia îşi fac cuibul în scorburi, lângă case sau în crăpăturile zidurilor, cuibul constând dintr-o aglumerare de iarbă şi pene.

Femela depunde o dată pe an 5-6 ouă de culoare albastru palid, lucioase cu tentă lunguiaţă care sunt clocite timp de 14 zile.

8 comentarii

Natura de aproape