Fulgerul este un fenomen meteorologic, un arc luminos ce apare drept rezultat datorită unei descărcări electrice cauzate de diferenţa unui potenţial electrostatic. Această descărcare între nori şi pâmânt, trăsnetul, este urmată şi de producerea, la scurt timp, a tunetului, sunetul produs de descărcare. Diferenţa evidentă dintre observarea fulgerului şi receptarea sunetului se datorează diferenţei de viteză a propagării celor două unde, acustică şi luminoasă.

Formarea fulgerelor se datorează  curenţilor de aer din nori şi repartizării inegale de gheaţă şi apă prin frecarea straturilor norilor, spaţiile având o încărcătură electrostatică pozitivă sau negativă. Temperatura de formare este undeva între -10°C şi -15°C unde picăturile de apă din nori se transformă în cristale de gheaţă.

Norii care formează fulgerele se numesc Cumulonimbus (nimbus cumulus) şi aceştia au o probabilitate mai mare de descărcare electrică. Fulgerul are 4 sau 5 descărcări principale şi o descărcare prealabilă. Cea prealabilă durează aproximativ 0.01 secunde şi cea principală aproximativ 0,0004 secunde.

Fulgerul, în medie atinge lungimea de 1-2 km iar în zonele cu umiditatea aerului ridicată poate atinge şi 3 km lungime. Acesta are o intensitate medie de 20.000 Amperi iar forma de zig-zag se datorează formării descărcărilor electrice numai în zonele cu aer ionizat.

Popularity: 2% [?]

Facebook

Graurul, pasăre din familia Sturnidae, provine din Africa şi Eurasia însă este răspândit pe toate continentele. Acesta, în ciuda conformaţiei zvelte pare o pasăre viguroasă cu un zbor grăbit şi zgomotos.

Masculul are penajul negru cu nuanţe de verde şi purpuriu, penele părţii anterioare a corpului având vârful galben iar aripile negru-cenuşiu. Femela poate atinge aproximativ 20 cm lungime însă nu este la fel de lucioasă precum masculul. După năpârlire toate penele au vârfurile cafenii, pieptul fiind acoperit de vârfuri lucioase cu un aspect punctat.

Aceştia nu au un cântec deosebit însă este executat cu foarte multă voiciune şi veselie încât devine plăcut auzului. Aceştia încearcă să imite şi cântecul altor păsări uneori chiar putând fi confundate dupa cântec.

Deseori graurii sunt găsiţi în păduri însă s-au obişnuit să convieţuiască şi cu omul datorită condiţilor de cuibărit din parcuri, curţi şi grădini. Aceştia îşi fac cuibul în scorburi, lângă case sau în crăpăturile zidurilor, cuibul constând dintr-o aglumerare de iarbă şi pene.

Femela depunde o dată pe an 5-6 ouă de culoare albastru palid, lucioase cu tentă lunguiaţă care sunt clocite timp de 14 zile.

Popularity: 1% [?]

Facebook

Scatiul, o pasăre din familia sticleţilor este reprezentantul cel mai mic al familiei. Acesta se găseşte în regiunea coniferelor sau foioaselor, găsindu-se în întreaga Europa.

Este o pasăre de talie mică, aproximativ 12 centimetrii. Masculul are un penaj de culoare verde cu nuanţe de galben în jurul părţii inferioare a corpului şi aripilor, având creştetul capului negru. Femela este un pic mai ,,spălăcită”, având pântecul alb.

Cuibul şi-l fac în vârful crengilor şi au obiceiul de a-l camumfla cu licheni. În luna mai femela depune 4-5 ouă de culoare alb-albăstruie cu puncte roşiatice.  Puii eclozionează dupa aproximativ 12-13 zile, ouă fiind depuse de 2-3 ori pe sezon.

Pe timpul toamnei scatii coboară din regiunile înalte în cele joase pentru în căutare de hrană şi de zone mai calde. În timpul iernii acestea stau în Europa Occidentală şi de Sud datorită climei favorabile. Aceştia se hrănesc cu seminţe şi uneori cu insecte din scoarţa copacilor, ajungând la greutatea de 15-18 grame.

Popularity: 1% [?]

Facebook

Guguştiucul, numit regional şi porumbel turcesc,  este o pasăre sedentară din familia Columbidae ce se aseamană cu porumbelul sălbatic.

Penajul său este brun-cenuşiu pe spate şi pe pântece, caracteristic acestei păsări fiind dunga neagră de pe gât. Acesta are lungimea de aproximativ 28 centimetri şi provine din Asia Mică.

La inceputul secolului 20, guguştiucii au invadat întreaga Europa, ajungând până în Suedia şi Anglia, găsind o nişă ecologică liberă în care s-au putut instala. Deşi se aseamană cu porumbeii de oraş, nu se interferează cu aceştia, având obieciuri complet diferite. În timp ce o pereche de guguştiuci îşi apără teritoriul de altă pereche din aceaşi specie, porumbeii nu au un teritoriu delimitat, convieţuind cu alte păsări din specia lor.

O diferenţă între aceste două păsări diferite este locul cuibarului. Pe când guguştiucii cuibăresc în copaci, porumbeii stau în construcţii antropice precum balcoane, poduri, neexistând niciun fel de competiţie pentru locul de cuibărit sau pentru hrana care este îndestulătoare în oraşe.

Deşi îşi au cuibul în copac, aceştia stau în oraşe sau în apropierea lor pentru a evita şi pentru a fi la adăpost de alte păsări răpitoare de ouă. Cuibărind tot timpul anului, guguştiucul poate scoate între 3 şi 5 rânduri de pui între lunile martie şi noiembrie. Ouăle, ca şi la restul columbidelor, sunt clocite de ambii părinţi. Incubaţia are loc în decursul a 14-16 zile, după care puii proasăt apăruţi sunt acoperiţi de părinţ pentru 10 zile şi hrăniţi cu o secreţie generată de guşa părinţiilor.

Popularity: 4% [?]

Facebook

Cinteza face parte din familia Fringillidae şi este o pasăre migratoare. Având o talie mică, între 14-18 cm, ea este răsăândită în Romania, atât în ţinuturile joase precum Delta Dunării, precum şi în regiunile de munte, în zonele cu păşuni alpine ce ating altitudinea de 1.500 metri. În afara ţării noastre, Cinteza se găseşte în Europa, Africa de Nord şi Asia de Sud Vest.

Masculul se deosebeşte de femeie printr-un diformism sexual accentuat de culoarea cărămizie. Guşa, capul, târtiţa şi guşa sunt cenuşii, spatele fiind cafeniu. Femela are un penaj diferit, conturat cu nuanţe de cafeniu şi nuanţe de cenuşiu.

Cuibul acestor păsări este construit de femelă din rădăcini de plante, muşchi, paie şi scoarţă de copac. Ulterior, acesta este căptuşit cu pene şi, amplasat la bifurcaţia crengilor, este mascat muşchi şi licheni. Femela depune în perioada lunii aprilie în jur de 4-5 ouă de culoare verde-albăstruie cu pete roşcate, puii eclouionizând la aproximativ 13 zile. Depunerea ouălor depinde de abundenţa hranei, într-un sezon femela depunând de 2-3 ori.

În România cinteza este parţial migratoare, masculii iernând în ţară, pe când femela şi puii migrează în zona Asiei şi a Africii. Cintezele se hrănesc cu fructe de pădure, cu insecte şi larvele acestora şi cu seminţe. Primăvara, în perioada de împerechere, masculul atrage atenţia femelei prin penajul său viu colorat şi prin ciripitul gălăgios.

În concluzie, aceste păsări sunt frumos colorate şi înveselesc imaginea îngheţata din parcuri, reuşind a menţine vie atmosfera de viaţă şi pe timpul iernii, alături de mugurari, piţigoi şi cocoşari.

Popularity: 2% [?]

Facebook