Îmi cer scuze pentru întârzierea acestui articol însă accesul la internet în ultimele zile a fost limitat. După cum ziceam, ne-am văzut şi la Focşani. Oamenii aici au fost foarte de treabă.
În goana noastă către cunoaştere am ajuns să colindăm în finalul întâlnirii blocurile din zonă în speranţa găsirii unui acoperiş pe care să putem ajunge. După câteva încercări însă am renunţat.
Cu ocazia acestui mic TweetMeet am reuşit să îl cunosc în sfârşit pe GrimCris si ceilalti bloggeri şi twitteristi din Focşani. Deşi nu am fost foarte mulţi am fost suficienţi cât să ne simţim bine. Cristina, Ioana, Valentina, Ionut şi GrimCris. Sper sa ne mai întâlnim şi altă dată sănătoşi şi voioşi.
Deşi mi-ar plăcea să cred că nu este aşa, deşi mi-ar plăcea să cred că trăim într-o ţară perfectă, fără probleme şi fără crize, totuşi trebuie să fim conştienţi de valurile de probleme ce au lovit această ţară. Durerea se află în fiecare din noi la vederea imaginilor cu inundaţii însă în special în sufletul celor implicaţi direct, cei care au fost năpăstuiţi de soartă şi atinşi de cruda sa lovitură.
Oameni au rămas fără case, fără agoniseala lor de o viaţă şi asta este realitatea. Este trist dar trebuie acceptată. Pentru a mai uita de suferinţa oamenilor şi pentru a putea fi tari pentru a-i ajuta, fiecare în felul în care poate, campania ,,Apa trece, Romania rămâne’‘ îşi propune să ajute sinistraţii. Pentru a contribui şi tu ai la dispoziţie aceste conturi în care poţi depune ce sumă vrei, bani ce vor ajunge la cei ce au nevoie.
Preia iniţiativa, scrie şi tu un articol dedicat acestor oameni pentru ca ei să mai găsească o urmă de speranţă.
BANCA: BRD-GSG-SMCC
IBAN LEI: RO05BRDE450SV07295334500
IBAN EURO: RO31BRDE450SV23761534500
Mai multe detalii găsiţi pe siteul antenei.
O iniţiativă foarte frumoasă a avut şi Ionuţ Iancu care a început o campanie pe blogul său de ajutorare a sinistraţilor din Moldova.
Simbol al Africii şi al campionatului mondial de fotbal, vuvuzelele au ajuns şi în Harghita. O vuvuzelă veselă, plină de energie şi cu mult zgomot de transmis reuşeşte să iasă în evidenţă în mijlocul unei mulţimi ce nu a reuşit să ajungă în Africa.
Alături de A.Dragoş am iniţiat ,,proiectul” #HarghitaVuvuzeste care este o parodie şi trebuie tratat ca atare. În continuare vă las să urmăriţi un scurt metraj care prezintă focul unei vuvuzele care cântă spre a se face auzită şi remarcată.
Vrei să sufli-n vuvuzela mea ?
Îmi cer scuze de întârziere dar am primit de la GrimCris o leapşă destul de interesantă în care mi se cere să menţionez câteva lucruri pe care le-aş face eu dacă aş fi preşedinte. În primul rând deciziile ce ţin de stat trebuie să urmeze principiul unei relaţii bune cu presa pentru a păstra o legătura frumoasă între mine şi popor.
Dacă, ipotetic vorbind, aş fi preşedintele României pentru o perioadă scurtă de timp, aş avea grijă de:
● Turism – Toate ţările din jurul nostru transformă orice zonă în punct de atracţie. Turiştii aleg acele ţări care oferă condiţii. La noi preţurile sunt foarte mari şi în general nu ai parte de servicii de calitate. Avem atâtea zone cu potenţial, atâtea peisaje frumoase, atât la munte cât şi la mare, încât ar fi foarte uşor să dezvolţi turismul în Romania oferindu-le celor din domeniu motive pentru care ar investi.
● Educaţie – Sistemul român de educaţie este la pământ. În fiecare an se schimbă programele şi se dă peste cap atât programul şi materia de studiu a elevului cât şi a profesorului. Aş permite învăţământului să se axeze pe dorinţele elevului astfel încât acesta s-ar familiariza în special cu ceea ce îşi doreşte să continue în viaţă, atât din perspectiva teoretică cât şi din cea practică.
● Birocraţie – Aş reduce numărul angajaţilor atât de la ministere unde numărul este mult prea ridicat, oameni mulţi care nu fac nimic, cât şi la nivelurile inferioare unde există angajaţi de formă.
● Justiţie – Legile în Romania sunt făcute în aşa fel încât să pedepsească omul de rând într-un mod mult mai diferit decât pe cel bogat, cu pile şi relaţii. Aş modifica în totalitate întreg sistemul judiciar astfel încât toţi oamenii să fie trataţi egal, să nu existe protejaţi, nepotisme sau ordine de la preşedinţie.
● Sănătate – Doctorii, precum orice alţi bugetari, sunt plătiţi pentru meseria pe care o practică. Mi se pare inadmisibil ca un doctor să impună şpagă pacienţilor contra unor servicii pentru care deja este plătit. Aş pedepsi foarte grav şpaga şi aş direcţiona o parte mai mare din PIB spre sănătate astfel încât fiecare spital să poată funcţiona în condiţii bune.
Reforma statului ar trebui să aibă loc în totalitate pe toate planurile astfel încât acestea nu pot fi enumerate într-un simplu articol. Reforma ar trebui să fie complexă şi să cuprindă toate sistemele româneşti, de la mic la mare.
Până o să ajung preşedinte şi o să revoluţionez ţara, această leapşă merge mai departe la Bogdan si la toti cei care nu au scris despre ea inca.
Totul a început într-o noapte cu lună plină de februarie. Pe când am ieşit afară la o plimbare prin parc am încercat sa fac o fotografie pe timp de noapte la o banca. Rezultatul, pe vremea aceea, a fost unul impresionant. Am rămas captivat de ceea ce poate să facă un aparat foto, deşi după ceva timp am înţeles că era o porcărie, însă acest aspect nu mai contează, eu fiind în acea perioadă absorbit de subiectivism.
Această fotografie mi-a dat ambiţie să merg mai departe. Tot în acea seară şi în cele ce au urmat am ieşit şi am fotografiat luna, oraşul, becurile şi tot ce mi se părea mie interesant la acea vreme. Toate rezultatele au fost dezastruoase însă nu m-am lăsat şi am continuat. Acest lucru mi-a dat ambiţie şi acum am evoluat.
Am început iniţial cu o compactă, Panasonic LS DMC 80 cu care am lucrat timp de jumătate de an până am reuşit să îmi iau un DSLR. Cu timpul au urmat investiţiile şi acum sunt foarte mulţumit de evoluţie şi mirat de ceea ce putea să îmi placă la început, de subiectivismul meu.
Acest articol vine ca un răspuns la leapşa lui Asaftei Dragoş căruia îi mulţumesc cu orice ocazie că m-a ajutat în începuturile mele în fotografie, că m-a învăţat tot ce ştie pentru ca acum să lucrăm împreună şi să avem rezultate mulţumitoare amândoi.
Primind leapşa de la Sandu Ionuţ, mi s-a propus să fac un top 4 al serialelor care mi-au plăcut în mod deosebit. Deşi ar trebui să le iau în ordine cronologică o sa le iau din perspectiva calităţii.
House MD – Acest serial m-a impresoinat. Un astfel de om, Gregory House, cu un astfel de caracter nu am văzut niciodată. În ciuda felului său de a fi eu admir foarte mult acest personaj care m-a ţinut în faţa ecranului episoade consecutive în fiecare seara.
Grey’s anatomy – Primul serial cu doctori pe care l-am urmărit. Drama combinată cu ştiinţa este o combinaţie perfectă care îţi stârneşte interesul. Deşi de la sezonul 5 începe să dramatizeze prea tare acţiunea totuşi nu am renunţat să mă uit la el pentru că mi-a plăcut încă de la început şi chiar am învăţat multe lucruri urmărind acest serial.
Dexter -Un serial captivant care a reuşit să prezinte viaţa unui criminal într-un mod foarte interesant, captivant. Modul unic al actorului principal de a trece peste emoţii, de a înfrunta pericole uriaşe, el fiind un criminal în serie care lucrează ca poliţist, este impresionant şi chiar îl recomand de urmărit.
Fam. Bundy – Acesta este un serial de care aţi auzit cu toţii deci nu are rost să îţ mai descriu. A fost serialul copilăriei mele şi în fiecare seară când ma puneam în pat, la ora 22:00 fix începea şi nu pierdeam niciun episod.
Acesta ar fi topul personal al serialelor pe care le urmăresc şi aş dori ca leapşa aceasta să meargă mai departe la toţi cititorii articolului care nu au primit-o până acum.
Deşi nu v-am obişnuit până acum cu lepşe pe acest blog, vreau să încep prin a lansa eu una. Fiind prima, vreau să fie lansată de mine, ca apoi să răspund celor cărora le sunt dator.
Cu siguranţă fiecare din voi s-a plimbat, a călătorit şi a văzut diverse locuri din lumea aceasta. Dintre toate unul din ele trebuie să fie mai deosebit, trebuie să vă fi rămas în memorie şi să vă fi lăsat amintiri plăcute.
De aici şi întrebarea mea. Ce locuri aţi vizitat şi aţi rămas impresionat de ceea ce aţi văzut?
Povestea mea – Elveția
Eu o să încep prin a descrie excursia în Trogen, Elveţia, o tabără de 2 săptămâni în care am petrecut unele din cele mai frumoase momente de până acum.
În această tabără este vorba de un proiect internaţional realizat de fundaţia Pestalozzi care are în vedere schimburile interculturale. Am început vorbind despre excursia mea, aşa că dupa o scurtă descriere generală o sa trec la aspectele particulare.
În primul rând modul de organizare internă. Satul este format din mai multe cabane dotate cu camere de 2, 3 şi 5 persoane, fiecare căbănuţă având o sală de mese. Fiecare locuitor al cabanei avea în fiecare zi un serviciu de făcut, membrii trebuind să se autogospodărească. Cei care răspundeau de mâncare trebuiau să aducă mâncarea cu un căruţ şi să o servească, cei care răspndeau de curaţenie aveau grijă ca aceasta să fie întreţinută etc.
În fiecare zi aveau loc excursii în întreaga ţară, astfel am ajuns să cunosc Elveţia şi să văd cât de frumoase pot fi toate locurile de acolo. Vederea alpilor din orice zonă te-ai uita, verdeaţa şi peisajul impresoinant pe lângă oraşele atât de curate, întreţinute şi frumoase sformează nişte amintiri greu de uitat. Aceste excursii au fost urmate de ateliere şi work-shop’uri care aveau la bază intercunoaşterea şi dezvoltarea comunicării într-o limbă străină.
În acel loc am cunoscut foarte mulţi oameni din diferite ţări, centrul organizaţiei fiind un mozaic intercultural, rasial şi etnic. Cele 2 săptămâni petrecute acolo sunt de neuitat şi mi-aş dori foarte mult să repet experienţa bucurându-mă de două ori mai mult acum când sunt conştient ce adevăratele valori de acolo.
Această leapşă merge mai departe la toţi cititorii articolului dar în special la Cristi ( Chinezu), A.Dragoş, Dan ( Spuse ), Cristi Serb ( Criserb), Moga Marius şi GrimCris
Ţinută de camumflaj menită să ţină la distanţă orice prădător şi sa permită apropierea de victimă în orice condiţii este astfel determinarea unui ideal ce se conturează cât mai aproape de posibilitate.
Varianta de a deveni o ţintă posibilă şi de a atrage asupra sa orice suspiciune este un pericol iminent ce atârnă deasupra sa, indicând o şansă de descoperire şi o formă de pierdere a oricărei speranţe spre atingerea apogeului, atingerea zenitului ce devine din ce în ce mai posibilă. Imaginea formată din aceste caracteristici devine o formă de viaţă, o posibilitate de a aduna cele necesare şi de a construi cu ajutorul lor o realitate concludentă.
În urma acestei săptămâni sfinte şi în această zi de Paşte, haideţi să aruncăm un ochi în urma drumului ce l-am străbătut în această viaţă efemeră pe Pământ şi să încercăm, măcar acum sa ne corectăm păcatele, să ne asumăm vina pentru faptele noastre şi să regretăm lucrurile de care nu suntem mândri.
În duminica mare, în această zi în care ne amintim de învierea domnului Isus Cristos, să încercăm să fim mai buni, să facem o faptă bună, măcar acum când gândurile noastre ne aduc mai aproape de Dumnezeu.
După cum şi Biblia în Noul Testament ne spune, ,,Eu voi paşte oile mele şi eu le voi odihni”. Cineva acolo sus este alături de noi în fiecare clipă din viaţa noastră. Ne călăuzeşte drumul însă nu ne impune calea, fiind liberi de decizie. Isus s-a coborât pe Pământ pentru iertarea noastră, şi-a sacrificat viaţa pentru turma sa, pentru binele nostru iar oamenii l-au bătut, schingiuit şi l-au răstignit pe cruce.
După înviere, Domnul Isus Cristos s-a arătat timp de 40 de zile mai multor oameni vestind cuvântul Domnului. În această Sfântă zi de Paşte haideţi să avem cu toţii inima curată, să fim îmăcaţi cu noi înşine şi să rostim la unison ,,Cristos a înviat ! ”
O abstractizare a realităţii conrecte presupune modificarea elementelor definitorii realului şi metamorfozarea lor într-o stare de spirit ce caracterizează esenţa. Irealul manifestat cu ajutorul profanului descrie un univers metaforic, o lume fantastică în care perfecţiunea îşi atinge scopul în atingerea obiectivelor.
Ideea de o astfel de lume, principiul de a trăi într-o realitate excepţională defineşte miezul acestui plan, indicând direcţia de dezvoltare şi de concretizare a unor condiţii umane. Simplitatea şi artificialitatea unui paradis în mediul real reprezintă aviditatea sufletului omenesc care tinde spre o cantitate şi intensitate a emoţiilor extremă, excesivă. Concepţia şi simpla intenţie a trăirii în condiţiile prezentate redau o realitate abstractizată.
