O existenţă robustă, pentru a se face auzită trebuie să fie marcată de fapte măreţe, de idei ce conduc universul şi lumea proprie către o altă treaptă pe scara evolutivă, pe una superioară în care nivelul nu este acelaşi şi nici nu se compară cu trecutul, şansa de a afla ce îţi rezervă viitorul fiind nulă.
Propria imagine conturează părerea celorlalţi despre persoana ta, despre felul tău de a fi şi despre şansele tale în viaţă. Această imagine se construieşte cu timpul şi este foarte fragilă, putând fi cu uşurinţă separată sau blocată de intervenţiile inopinante ale destinului.
Codobatura, din familia Motacillidelor, este o pasăre de dimensiuni mici ce se găseşte în întreaga lume, trăind pe arii extinse atât în Europa, Asia cât şi în nordul Africii. Cele din nordul Europei şi Asiei migrează iarna în sud spre zonele calde, cele din Africa rămânând în zonă datorită climei blânde şi devenind sedentare.
În general aceasta se găseşte în zonele cu câmp deschis, de cele mai multe ori lângă ape, fie ele râuri sau lacuri, datorită faptului că este o pasăre insectivoră. Cele care trăiesc în zonele urbane s-au adaptat la condiţii. Cuiburile lor se găsesc în general în crăpăturile stâncilor, uneori chiar pe sol sau pe structuri antropice.
Codobatura este o pasăre suplă, cu formă aerodinamică, având lungimea de 16-19 cm şi 18-24 grame greutate. Penajul său este spre alb-gri pe flancuri şi pe spate, alb pe piet adomen şi partea laterală a capului şi de culoare neagră pe gât şi bărbie.
Există şi anumite subspecii la care diferă puţin coloritul cum ar fi cele din partea britanică a Europei.
Numele acestei păsări provine de la comportamentul său specific, aceasta obişnuind să balanseze coada. Nu se ştie care este motivul însă se crede că foloseşte transmiterea unor semnale altor codobaturi sau că este un semnal de vigilenţă pentru potenţialii prădători.
Dieta codobaturii este adaptabilă, se formează în funcţie de zona în care trăieşte însă în general e compusă din insecte şi mici nevertebrate.
Sezonul de cuibărire este din luna iunie până în august, cuibul fiind construit împreună de ambele sexe din crenguţe, iarbă sau păr de animale. În general în această perioadă depun între 4-6 ouă care au o culoare crem cu tentă albăstruie şi cu pete roşu-maroniu.
Evidenţiându-se contrastul dintre esenţă şi aparenţă, prioritar devine ceea ce crede că va fi benefic în viaţă, că îi va călăuzi drumul şi îi va îndruma paşii spre calea cea bună, spre acel Eden pierdut ce îl caută fiecare muritor în timpul călătoriei sale pe acest pământ.
Realizând o paralelă între absolut şi necesar reiese un sistem de contraste ce marchează prezenţa şi determină calitatea vieţii în comparaţie cu visul, instinctele ţinând doar de propria alegere şi de manifestarea sentimentelor în raport cu cerinţele şi normele societăţii.
Influenţa ce o manifesta în realitatea profană este dezvăluită de simpla sa prezenţă, de faptul că personalitatea se manifestă în aspect şi acesta este o întruchipare a unei fiinţe vii, pline de viaţă ce reuşeşte să abordeze cu multă putere şi voinţă atât bucuriile vieţii cât şi problemele.
O contorizare a sentimentelor ce trec prin sufletul unei fiinţe vii într-un singur moment devine aproape imposibilă, acest fapt datorându-se aspectului de a trăi viaţa cu pasiune, de a iubi şi de a se bucura de orice mică atenţie acordată. În momentul în care cerinţele nu sunt atât de ridicate, şi apogeul poate fi atins mai uşor, devenind un erou captiv în propriul vis.
Iniţiând o nouă etapă în mediul în care îşi duce viaţa, acesta este un simbol al reînoirii, al începutului şi al genezei. Firea impunătoare şi fizicul impresionant demonstrează punerea sa în vărful ierarhiei, devenind unlider absolut datorită calităţilor sale.
Cei mai mici, cei care se supun devin astfel umbre şi semne ale puterii sale, indivizi ce acceptă realitatea şi conlucrează pentru o convieţuire mai bună, o viaţă în armonie şi pace pentru evitarea problemelor.
Reprezentare cremoasă ce risipește în fundal toate elementele neconcludente, punând în evidență esențialul, elementul central de discuție, subiectul. Izolarea subiectului astfel coturează realitatea, modelând-o după bunul plac și atribuindu-i aspecte ce evidențiază frumosul.
Acel element central ce oferă un mesaj plăcut şi liniştit, complex sau pur şi simplu abstract denotă un ideal definit, o cauză pentru care a fost imortalizat subiectul, în spatele unei simple capturi existând o poveste, un mesaj care să descrie povestea, istoria acestui fapt.
Privire inocentă marcată de un semn de veselie, venirea primăverii și înverzirea a tot ceea ce formează natura alături de ciripitul voios al micilor cântătoare constituie o marcă a frumosului.
Idealul acestei perioade este unul ce variază între culori de frumos și nuanțe de sunete, între perfecțiunea naturii și complexitatea ființelor existente. Aspectul grandios dar totodată minimalist al păsărilor ce populează parcurile și oferă o imagine plăcută trecătorilor reușește să atragă atenția și să întipărească în memoria privitorului o imagine de neuitat.
Scatiul, o pasăre din familia sticleţilor este reprezentantul cel mai mic al familiei. Acesta se găseşte în regiunea coniferelor sau foioaselor, găsindu-se în întreaga Europa.
Este o pasăre de talie mică, aproximativ 12 centimetrii. Masculul are un penaj de culoare verde cu nuanţe de galben în jurul părţii inferioare a corpului şi aripilor, având creştetul capului negru. Femela este un pic mai ,,spălăcită”, având pântecul alb.
Cuibul şi-l fac în vârful crengilor şi au obiceiul de a-l camumfla cu licheni. În luna mai femela depune 4-5 ouă de culoare alb-albăstruie cu puncte roşiatice. Puii eclozionează dupa aproximativ 12-13 zile, ouă fiind depuse de 2-3 ori pe sezon.
Pe timpul toamnei scatii coboară din regiunile înalte în cele joase pentru în căutare de hrană şi de zone mai calde. În timpul iernii acestea stau în Europa Occidentală şi de Sud datorită climei favorabile. Aceştia se hrănesc cu seminţe şi uneori cu insecte din scoarţa copacilor, ajungând la greutatea de 15-18 grame.
Frumuseţea este prezentă în lume sub diverse forme. În lucrurile mici, mărunte se vede adevărata valoare a frumosului, a calităţii excepţionale de a ieşi în evidenţă, de a deveni diferit de orice altceva prin aspect şi imagine.
Combinând o serie de culori în perfectă armonie, liniştea generată de perfecţiunea naturii este ireproşabilă. Starea generală de bună dispoziţie şi calm sufletesc devine un element principal al aprecierii faţă de creaţiile lumeşti, reuşind a îmbina şi de a creea la rândul ceva diferit.
O ideologie conform căreia perfecţiunea nu există este complet greşită. Aceasta se regăseşte în cele mai mici lucruri, în operele naturii ce devin o definiţie a sublimului, a bunului gust şi a impecabilităţii.
Un zbor plin de graţie ce răspândeşte în urma sa talentul nativ al acestui personaj. Puterea de a domina înaltul cerului, de a fi acolo sus unde nimeni nu ajunge îi oferă un statut greu de depăşit la care orice muritor visează.
Copil, adolescent sau adult, cu toţii sperăm sa putem zbura. Deşi în mintea noastră ştim cu certitudine că acest lucru nu este posibil de unul singur, subconştientul încă speră, pentru că speranţa nu moare şi dorinţa e prea mare. Nivelul oferit de acest avantaj ar fi enorm şi ne-ar diferenţia pe noi de cei care sunt undeva jos, de cei care nu au puterea de a se ridica de la pământ. O astfel de idee este grandioasă, atinge apogeul fiecărui muritor însă cum nu este posibilă, în mintea noastră apar diverse şi diverse metode de evidenţiere, de a ieşi în faţa tuturor prin ceva, prin talent nativ sau muncă deosebită.
