În toată graba noastră zilnică spre lucruri mărunte uităm să apreciem ceea ce înseamnă cu adevărat. În jurul nostru există o realitate plină de culori, o lume care aşteaptă să fie admirată.
Fulgerul este un fenomen meteorologic, un arc luminos ce apare drept rezultat datorită unei descărcări electrice cauzate de diferenţa unui potenţial electrostatic. Această descărcare între nori şi pâmânt, trăsnetul, este urmată şi de producerea, la scurt timp, a tunetului, sunetul produs de descărcare. Diferenţa evidentă dintre observarea fulgerului şi receptarea sunetului se datorează diferenţei de viteză a propagării celor două unde, acustică şi luminoasă.
Formarea fulgerelor se datorează curenţilor de aer din nori şi repartizării inegale de gheaţă şi apă prin frecarea straturilor norilor, spaţiile având o încărcătură electrostatică pozitivă sau negativă. Temperatura de formare este undeva între -10°C şi -15°C unde picăturile de apă din nori se transformă în cristale de gheaţă.
Norii care formează fulgerele se numesc Cumulonimbus (nimbus cumulus) şi aceştia au o probabilitate mai mare de descărcare electrică. Fulgerul are 4 sau 5 descărcări principale şi o descărcare prealabilă. Cea prealabilă durează aproximativ 0.01 secunde şi cea principală aproximativ 0,0004 secunde.
Fulgerul, în medie atinge lungimea de 1-2 km iar în zonele cu umiditatea aerului ridicată poate atinge şi 3 km lungime. Acesta are o intensitate medie de 20.000 Amperi iar forma de zig-zag se datorează formării descărcărilor electrice numai în zonele cu aer ionizat.
Măreţia întregului peisaj este redată de micile minuni ale lumii. Apele curgătoare ce se acumulează formează un adevărat loc de staţionare menit să stârnească interesul şi admiraţia, realizând că totul este trecător pe lângă aceste lucruri. Peisajele oferite de natură, stăpânul nostru formează apogeul frumuseţilor omeneşti.
Ca orice lucru măreţ însă, şi aceasta impune o frică, o teamă ce trebuie respectată. Prin simplul ,,defect” al unei mici componente se pot cauza efecte dezastruoase care formează un univers paralel cu acele frumuseţi lumeşti.
Şi finalul se desfăşoară conform teoriei care susţine că întunericul va acoperi pământul iar o aură de culoare va preceda acest întreg proces pentru a dezvălui lumii întregi adevărul şi pentru a susţine ideea ce înainte era doar un slab contur imposibil în minţile omeneşti.
Realitatea a concretizat în fapte şi acţiuni o idee implauzibilă ce nu putea fi demonstrat nici în cuvinte. Întunericul se aşterne pe plaiurile noastre iar întreg procesul imprimă o altă etapă în istoria omenirii, o altă treaptă ce urmează a fi trecută, studiată, analizată şi apoi uitată pentru a lăsa loc altor şi altor evenimente.
La final nu mai rămâne nimic, se risipeşte precum spuma valurilor iar speranţa rămâne o tristă amintire. Gândurile te poartă la geneză, la începutul în care şansele erau nelimitate, puterea ta putea învinge absolut totul iar tu puteai trece peste orice.
Acum, când nimic nu mai este, când sentimentele te-au copleşit iar speranţa ce odată era totul acum nici nu mai apare, acum, în momentul trist de faţă cedezi sub presiunea nopţii. Se închid ochii, o stare de linişte absolută te cuprinde şi totul dispare încet pentru a face loc unei speranţe. Se lasă întunericul…
A tinde spre inevitabil este o încercare de a-ţi depăşi condiţia, o tentativă de superioritate ce denotă adevăratele scopuri şi interese. Simpla prezenţă a naturii ne supune asupra unei contemplări ale măreţiei, o divinitate ascunsă sub o sumedenie de forme de relief şi imagini continuu în schimbare demonstrând infimitatea muritorului.
Parametrii în care ne trăim viaţa sunt supuşi unor condiţii hotărâte de întreaga natură, voinţa şi măreţia sa permiţându-ne să ne desfăşurăm activitatea în bune condiţii. O simplă lipsă de decizie sau o mică schimbare în cadrul acestei puteri supreme poate curma viaţa pe pământ, poate pune capăt condiţiei umane…
O cunună de reflexii afişată în înaltul cerului conturează o boltă asupra pământului, o imagine de taină ce prevesteşte un moment emoţionant, o realizare universală sau pur şi simplu o înfăţişare a unei minuni cereşti pe plaiurile terestre.
Realitatea ne-a obişnuit a ne surprinde continuu prin mici dovezi ale irealului ce ne fac viaţa mai frumoasă, ce adaugă o pată de culoare unei vieţi nu mereu colorate. Ideea de a exista ceva mai presus de propria fiinţă, ceva ce se metamorfozează în mici minuni ale vieţii noastre devine o latură pozitivă a caracterului amorf ce îl prezintă şi il înfăţişează această lume. Încearcă sa fi nou printre noutăţi şi sa surprinzi mereu aşa cum ţi se întâmplă zi de zi datorită mamei natură.
În numele naturii, aduc ofrandă măreţiei în care s-a cufundat, abosrbind într-un absolut perfect o serie de detalii esenţiale. Elementele primordiale ce definesc şi caracterizează natura neatinsă se referă la sălbăticia, la lipsa omului din acel loc.
Prezenţa omului în orice parte din natură conturează clar o urmă de artificialitate, reuşind a transforma o personalitate proprie într-o prezenţă cu identitate ascunsă, o idee vag conturată. Principiul ce înainte devenea subiectul principal, ce era piesa de rezistenţă, acum este doar un efect ce ţine de detaliu, o imagine imprecisă indicând o direcţie ascunsă.
Finalul unei eternităţi se va înăţişa sub forma irealului, sub imaginea unui contemplativ fantastic ce va fi fără sfărşit, pierdut în infinitate. Se realizează astfel o conştientizare a propriului destin, a unui început ce aduce în mod automat după el un final.
Peste puterea omenească şi sub orice capacitate lumească, ideea şi noţiunea de sfărşit nu poate fi învinsă sub nicio formă, devenind o reprezentare reală şi concretă a imposibilului şi a neputinţei în faţa unei sorţi nemiloase ce îşi va atinge scopul indiferent peste ce va trebui să treacă.
O abordare interesantă a unui subiect banal presupune integrarea subiectului într-o aură de efecte ce transpun aparenta simplitate într-o confuzie de emoţii, realizând totodată actul divin al creaţiei, din nimic reuşind a realiza ceva ce să fie pe placul celor ce se uită, sa devină subiect de discuţie pentru cei ce admiră şi de intrigă pentru cei ce nu reuşesc.
Simpla intenţie de a realiza un lucru interesant te transformă şi pe tine dintr-un om simplu într-un om cu ideal, într-un om care are pentru ce trăi, care ştie ce-şi doreşte şi care luptă pentru a-şi atinge visul şi pentru a ajunge la apogeul drumului ce îl parcurge în această viaţă.
Ideea de a transimte ceva cu adevărată valoare celor din jurul tău este rar întâlnită, de aceea încearcă tu să fii acela, încearcă tu să realizezi imposibilul şi să se poată spune despre tine numai lucruri de admiraţie, numai cuvinte de laudă.
