Durata de viaţă nu întrece aşteptările, nu depăşeşte un anumit ,,termen limită”, însă nu contează atât de mult cantitatea cât calitatea.  În pofida aparentei fragilităţi, cazul poate căpăta o notorietate benevolă, cauzând efecte la nivel înalt ce afectează o înaltă gamă de reprezentanţi.

O ideologie simplă conform căreia doar cei puternici rămân este pe cat de adevărată, pe atât de falsă. În lipsa unui material concret ce să emane forţă, putere, el reuşeşte a se face cunoscut şi admirat în lumea întreagă tocmai prin caracteristica sa principală, indisponibilitatea unei energii, devenind un simbol mondial al fragilităţii, al firavilităţii şi al ideii de frumos sub o anumită mască.

Reuşind a depăşi puterea iernii şi de a se acomoda alături de restul vieţuitoarelor într-un ţinut îngheţat, lipsit de hrană şi de soare, complet captivat de noutatea propriului mediu,  găseşte forţă să treacă mai departe, să demonstreze că se poate, ca trebuie. Ţinând cont că trăieşte în condiţii extreme, simplu act de a supravieţui este un efort continuu şi neîncetat.

Ţinând cont ca este un început, trebuie să sărbătorim alături de toate femeile din vieţile noastre, să ne bucurăm că există, să le mulţumim în fiecare clipă că ne fac viaţa mai frumoasă şi să le arătăm cât de mult contează ele pentru noi.

Fie că este vorba despre mamă, soră, amică, soţie sau iubită, acestea nu trebuie uitate niciodată, cu atât mai mult de ziua lor. O femeie este ca o floare, sufletul ei înfloreşte primăvara şi bucuria sa este primăvara însăşi. Un suflet cald, plin de iubire şi compasiune, o fiinţă prietenoasă ce este alături de tine atât la bine cât şi la rău şi o persoană pe care te poţi baza, mama reprezintă absolutul pentru fiecare din noi.

Mama ţi-a dat viaţă, te-a crescut şi te-a adus acolo unde eşti acum prin propriile ei puteri, de multe ori renunţând la multe lucruri în favoarea ta. Mama ţi-a fost alături la greu, te-a sprijinit în momentele în care prietenii renunţaseră la tine şi te-a iubit necondiţionat. Mama ţi-a oferit tot ce a avut, tot ce a putut şi ce nu a putut pentru a putea tu să creşti, să ajungi cineva.

Nu uita niciodată, oriunde ai fi, orice vârstă ai avea, că mama este mamă şi asta nu se va schimba niciodată. Respect-o, iubeşte-o, ajut-o şi fi alături de ea aşa cum şi ea a fost alături de tine.

Un călduros şi din toată inima ,,La mulţi ani de 8 Martie ! ” şi un trandafir roşu pentru toate femeile din lume, pentru toate mamele din univers.

Atmosfera a fost tensionată datorită galeriei care nu a fost chiar prietenoasă şi datorită ieşirii violente a portarului băcăuan, care a reuşit să îl izbească cu capul de parapet pe jucătorul de la Odorhei, Andrei Mihalcea. Jocul a fost întrerupt pentru 10 minute, ambele echipe aproape cedând tentaţiei de a se lua la bătaie cu adversarii. Nervozitatea s-a văzut şi în timpul meciului, echipele luptând şi suferind pentru fiecare gol primit.

Arbitrajul acestui meci nu a fost chiar cel mai clar de până acum, favorizând echipa băcăuană cu 8 lovituri libere consecutive la faze care nu cereau o astfel de măsură.

La meci a fost prezent şi prefectul judeţului Ladany Laszlo şi directorul TVR, Cristian Tabără.

Grila informativă a meciului:

Min 4 – Primele goluri ale meciului, seria deschizând-o Bacăul

Min6 – Ştiinţa Bacău înscrie pentru scorul de 1-3

Min 10 – Oaspeţii se distanţează, 2-7

Min 14 – SzKc înscrie

Min 18 – Scorul este de 8-10

Min 24 – Odorheiul încearcă să revină,  9-12

Min 27 – Echipa odorheiană egalează

Min 29 – Marchează Bacăul pentru scorul de 13-13

Repriza secundă:

Min 32 – Szkc înscrie

Min 35 – Scorul este de 17-16

Min 45 – Meciul este întrerupt pentru 15 minute datorită incidentului tensionat

Min 49 – Szkc preia conducerea, 21-20

Min 54 – Odorheiul marchează

Min 58 – Egal, 24-24

Min 59 – Înscriu ambele echipe şi scorul este 25-25

Min 60 – În ultimele 2 secunde înscrie Bacăul şi câştigă meciul la o diferenţă de un gol, scor final  25-26

 

 

Ambele echipe au oferit tot ce au avut mai bun, dominând însă echipa odorheiană, reuşind să câştige meciul la scorul de 3-0. Antrenorul echipei Bihorene nu a fost multumit de jocul echipei sale, dând vina pe arbitraj şi făcând anumite referiri la jucătorii echipei gazdă.

În final, meciul a fost dominat în totalitate de ACS Odorhei în ciuda condiţiilor de vreme şi de joc nu chiar favorabile. Scorul de 3-0 aduce încă 3 puncte Odorheiului, clasându-l de pe locul 11 pe locul 9 în clasamentul naţional.

O fire impozabilă, ce emana respect şi autoritate, acum că timpul a trecut şi amprenta trecerii sale se face remarcată si pe chipul tău, indicând o fire blândă, plină de politeţe ce este conturul a ceea ce odată era un om autoritar. Deşi ajungi ca firea să se schimbe, să se inmoaie. în interiorul sufelutului tău rămâi acelaşi om, aceeaşi fiinţă cu suflet de copil ce acum se bucură de orice nulitate, de orice gest mărunt şi de fiecare răsărit al soarelui.

Când ajungi la o vârstă, te gândeşti că oricând poate interveni ceva în simpla ta fragilitate reuşind a fura şi ultima suflare de viaţă, în aşa fel încât bucuria ce se oglindeşte în ochii tăi în fiecare dimineaţă şi speranţa cu care adormi în gând creşte în intensitate odată cu trecerea fiecărei zile.

Continui să speri, să crezi ca poate va dura mai mult, pentru că în final nu eşti decât un simplu trecător pe acest tărâm efemer, un simplu muritor ce s-a bucurat de viaţă şi continuă să o aprecieze mai mult ca niciodată…

Penajul său este brun-cenuşiu pe spate şi pe pântece, caracteristic acestei păsări fiind dunga neagră de pe gât. Acesta are lungimea de aproximativ 28 centimetri şi provine din Asia Mică.

La inceputul secolului 20, guguştiucii au invadat întreaga Europa, ajungând până în Suedia şi Anglia, găsind o nişă ecologică liberă în care s-au putut instala. Deşi se aseamană cu porumbeii de oraş, nu se interferează cu aceştia, având obieciuri complet diferite. În timp ce o pereche de guguştiuci îşi apără teritoriul de altă pereche din aceaşi specie, porumbeii nu au un teritoriu delimitat, convieţuind cu alte păsări din specia lor.

O diferenţă între aceste două păsări diferite este locul cuibarului. Pe când guguştiucii cuibăresc în copaci, porumbeii stau în construcţii antropice precum balcoane, poduri, neexistând niciun fel de competiţie pentru locul de cuibărit sau pentru hrana care este îndestulătoare în oraşe.

Deşi îşi au cuibul în copac, aceştia stau în oraşe sau în apropierea lor pentru a evita şi pentru a fi la adăpost de alte păsări răpitoare de ouă. Cuibărind tot timpul anului, guguştiucul poate scoate între 3 şi 5 rânduri de pui între lunile martie şi noiembrie. Ouăle, ca şi la restul columbidelor, sunt clocite de ambii părinţi. Incubaţia are loc în decursul a 14-16 zile, după care puii proasăt apăruţi sunt acoperiţi de părinţ pentru 10 zile şi hrăniţi cu o secreţie generată de guşa părinţiilor.

Simpla intenţie de a realiza un lucru interesant te transformă şi pe tine dintr-un om simplu într-un om cu ideal, într-un om care are pentru ce trăi, care ştie ce-şi doreşte şi care luptă pentru a-şi atinge visul şi pentru a ajunge la apogeul drumului ce îl parcurge în această viaţă.

Ideea de a transimte ceva cu adevărată valoare celor din jurul tău este rar întâlnită, de aceea încearcă tu să fii acela, încearcă tu să realizezi imposibilul şi să se poată spune despre tine numai lucruri de admiraţie, numai cuvinte de laudă.

Sub semnul umbrelor de nesiguranta, sub puterea nelinistii sau prin ideea de singuratate cauti puterea de a continua drumul, de a incerca sa gasesti calea corecta si sa strabati traseul anevoios la care esti supus in viata. De multe ori ne uitam fara sa vedem si astfel putem omite parti esentiale ce ar putea defini calea catre un final, catre un sfarsit care, plin de incertitudine si de neliniste capata urme de cont

ur…

Durerea din suflet se exteriorizează în comportament, în lipsa manierelor, în îmbrăcămintea sărăcăcioasă şi în nivelul de trai ce l-a adus în starea aceasta. Impresionant este faptul că acest copil maturizat precoce mai are puterea sa zâmbească, să fie un om normal defavorizat de soartă şi de oameni.

Durerea ce o poartă în suflet, povara crucii sale nu ne-o putem imagina, însă ne putem gândi ca am fi putut fi noi aceia, de aceea tind să sper că în sufletul nostru, al tuturor, se va schimba ceva în urma citirii acestui text şi vom fi mai buni, macar pentru o zi, cu cei ce au nevoie de noi, cu cei care trăiesc viaţa într-un mod extrem…

O soartă fără milă, un zâmbet trist…