Şi simţi cum trece viaţa în faţa ta iar neputinţa îţi apare în faţa ochilor. Doreşti, vrei să lupţi, să faci faţă, însă deşi odată erai capabil, acum, odată cu înaintarea în vârstă, ajungi să fi caracterizat prin neputinţă şi lipsă de putere.

O fire impozabilă, ce emana respect şi autoritate, acum că timpul a trecut şi amprenta trecerii sale se face remarcată si pe chipul tău, indicând o fire blândă, plină de politeţe ce este conturul a ceea ce odată era un om autoritar. Deşi ajungi ca firea să se schimbe, să se inmoaie. în interiorul sufelutului tău rămâi acelaşi om, aceeaşi fiinţă cu suflet de copil ce acum se bucură de orice nulitate, de orice gest mărunt şi de fiecare răsărit al soarelui.

Când ajungi la o vârstă, te gândeşti că oricând poate interveni ceva în simpla ta fragilitate reuşind a fura şi ultima suflare de viaţă, în aşa fel încât bucuria ce se oglindeşte în ochii tăi în fiecare dimineaţă şi speranţa cu care adormi în gând creşte în intensitate odată cu trecerea fiecărei zile.

Continui să speri, să crezi ca poate va dura mai mult, pentru că în final nu eşti decât un simplu trecător pe acest tărâm efemer, un simplu muritor ce s-a bucurat de viaţă şi continuă să o aprecieze mai mult ca niciodată…

Popularity: 3% [?]

Guguştiucul, numit regional şi porumbel turcesc,  este o pasăre sedentară din familia Columbidae ce se aseamană cu porumbelul sălbatic.

Penajul său este brun-cenuşiu pe spate şi pe pântece, caracteristic acestei păsări fiind dunga neagră de pe gât. Acesta are lungimea de aproximativ 28 centimetri şi provine din Asia Mică.

La inceputul secolului 20, guguştiucii au invadat întreaga Europa, ajungând până în Suedia şi Anglia, găsind o nişă ecologică liberă în care s-au putut instala. Deşi se aseamană cu porumbeii de oraş, nu se interferează cu aceştia, având obieciuri complet diferite. În timp ce o pereche de guguştiuci îşi apără teritoriul de altă pereche din aceaşi specie, porumbeii nu au un teritoriu delimitat, convieţuind cu alte păsări din specia lor.

O diferenţă între aceste două păsări diferite este locul cuibarului. Pe când guguştiucii cuibăresc în copaci, porumbeii stau în construcţii antropice precum balcoane, poduri, neexistând niciun fel de competiţie pentru locul de cuibărit sau pentru hrana care este îndestulătoare în oraşe.

Deşi îşi au cuibul în copac, aceştia stau în oraşe sau în apropierea lor pentru a evita şi pentru a fi la adăpost de alte păsări răpitoare de ouă. Cuibărind tot timpul anului, guguştiucul poate scoate între 3 şi 5 rânduri de pui între lunile martie şi noiembrie. Ouăle, ca şi la restul columbidelor, sunt clocite de ambii părinţi. Incubaţia are loc în decursul a 14-16 zile, după care puii proasăt apăruţi sunt acoperiţi de părinţ pentru 10 zile şi hrăniţi cu o secreţie generată de guşa părinţiilor.

Popularity: 2% [?]

O abordare interesantă a unui subiect banal presupune integrarea subiectului într-o aură de efecte ce transpun aparenta simplitate într-o confuzie de emoţii, realizând totodată actul divin al creaţiei, din nimic reuşind a realiza ceva ce să fie pe placul celor ce se uită, sa devină subiect de discuţie pentru cei ce admiră şi de intrigă pentru cei ce nu reuşesc.

Simpla intenţie de a realiza un lucru interesant te transformă şi pe tine dintr-un om simplu într-un om cu ideal, într-un om care are pentru ce trăi, care ştie ce-şi doreşte şi care luptă pentru a-şi atinge visul şi pentru a ajunge la apogeul drumului ce îl parcurge în această viaţă.

Ideea de a transimte ceva cu adevărată valoare celor din jurul tău este rar întâlnită, de aceea încearcă tu să fii acela, încearcă tu să realizezi imposibilul şi să se poată spune despre tine numai lucruri de admiraţie, numai cuvinte de laudă.

Popularity: 1% [?]

Orice privire aruncata in departare isi are o proprie poveste. Imaginea ce se formeaza in minte, ideeile ce se succed cu conditia ca urmatoarea sa fie mai complexa si valul de idei ce capata contur in fata propriilor ochi devin clauze indispensabile ale trairii.

Sub semnul umbrelor de nesiguranta, sub puterea nelinistii sau prin ideea de singuratate cauti puterea de a continua drumul, de a incerca sa gasesti calea corecta si sa strabati traseul anevoios la care esti supus in viata. De multe ori ne uitam fara sa vedem si astfel putem omite parti esentiale ce ar putea defini calea catre un final, catre un sfarsit care, plin de incertitudine si de neliniste capata urme de cont

ur…

Popularity: 1% [?]

Bătut de soartă şi ignorat de majoritatea trecătorilor, un biet copil orfan stă printre oamenii mai mari şi îşi îndură soarta ce i-a fost pecetluită încă dinainte de a se naşte. Lumea poate fi crudă uneori, însă el reuşeşte, în pofida tuturor suferinţelor şi problemelor, să schiţeze un zâmbet plin de amărăciune.

Durerea din suflet se exteriorizează în comportament, în lipsa manierelor, în îmbrăcămintea sărăcăcioasă şi în nivelul de trai ce l-a adus în starea aceasta. Impresionant este faptul că acest copil maturizat precoce mai are puterea sa zâmbească, să fie un om normal defavorizat de soartă şi de oameni.

Durerea ce o poartă în suflet, povara crucii sale nu ne-o putem imagina, însă ne putem gândi ca am fi putut fi noi aceia, de aceea tind să sper că în sufletul nostru, al tuturor, se va schimba ceva în urma citirii acestui text şi vom fi mai buni, macar pentru o zi, cu cei ce au nevoie de noi, cu cei care trăiesc viaţa într-un mod extrem…

O soartă fără milă, un zâmbet trist…

Popularity: 1% [?]